Multumesc frumos

Multumesc frumos ca m-ati votat la concursul de care va ziceam ieri. Am castigat! Desi la ora 7 David, concurentul, era cu 12 voturi inaintea mea, cu ajutorul vostru am reusit. Acum va voi da link-ul de la acelasi site, dar ca sa ma vedeti in omul de zapada(in omul de zapada este castigatorul zilei). Abia astept sa plec in tabara unde ne vom juca, vom picta, vom invata sa fim actori si vom avea multe alte activitati. Link-ul cu mine in omul de zapada:http://www.tan-tan.ro/concurs.php
Iar daca dati click acolo unde scrie ,,Toti castigatorii", ma veti vedea si in microbuz, asezata pe al saselea loc.

Votati-ma!

Daca primesc multe voturi, plec in tabara de creatie. Multumesc pentru vot:)

http://www.tan-tan.ro/show_video.php?id=19

O mare surpriza^^^^

Parintii mei mi-au facut o surpriza extraordinar de placuta. Veti afla despre ce e vorba daca cititi. Intai si intai, mi-au propus in vacata aceasta mica sa plecam de la Sibiu, sa vedem Clujul. Eu am zis bine, de ce nu. Si am decis sa plecam marti. Altceva bizar: inainte de vacanta, am lipsit cateva ore de la scoala ca sa-mi faca un pasaport (cel vechi expirase). Apoi: marti, m-am trezit la 4 dimineata. Mi-au zis ca e mult pana la Cluj si nu vom prinde soseaua libera . Cand am ajuns la Cluj, mama incepea sa intrebe de aeroport. Era ceva cam ciudat dar ma obisnuisem cu idea. Mi-au zis ca acolo va fi punctul nostru de unde ne vom hotari gazda. Altceva bizar: cand plecam la Sibiu, mama a luat si trolere-le.
Cand i-am intrebat de ce intram in aeroport mi-au zis ca mergem la Paris.
-Nu-i adevarat! Cum adica.... la Paris!?
-DA! Ti-am facut o surpriza!
Zborul a fost placut, am ajuns la ora 1. Ne-am cazat la o prietena de-a tatalui meu. Am stat un pic acasa si apoi am plecat cu Vlentin, tatal meu, la arcul de triumf. Era foarte aproape de noi. Ne-am si urcat in varful lui. E la vreo 20 de etaje. M-am uitat si cu telescopul. De acolo se vedea jumatate din Paris. Dar din Turnul Eiffel se vedea chiar tot. Adica din varful lui. Si acolo m-am urcat. Am mai fost si la Notre-Dame. E foarte frumos acolo.Si e atat de mare incat sunt televizoare peste tot ca lumea sa poata vedea ce se petrece in fata. Acolo sunt multe vitralii de sus pana jos pe perete. Am mai fost si la Disney Land. Afost suuuuuuper! Am stat 7 ore.
-va urma-

Daca vreti...

Daca sunteti copii sau adolescenti uitati-va sub prima postare a mea de pe pagina aceasta si veti vedea ce muzica ascult eu in general. Voi schimba melodiile din 2 in 2 luni. Daca oamenilor mari nu le place, sa stiti ca nu e vina mea. Eu am facut bara video pentru cei sub 18 ani, asa ca puneti-va copiii la treaba!

Leapsa

Am pregatit pentru voi o leapsa: ,,Care este filmul vostru preferat de desene animate Walt Disney?" Trebuie sa trimiteti leapsa de la unul la altul. Sunt curioasa sa aflu parerile voastre despre personajele copilariei. Mie imi plac cel mai mult Donald si peripetiile nepotilor lui. Pentru mine intotdeauna a fost un mister ce vor mai face. Dar si celelalte personaje sunt incredibile. Dupa parerea mea ar trebui sa dea mai mult aceste personaje pe canalele de desene animate. Asa ca, ce mai asteptati? Vreau cat mai multe raspunsuri.

Blogul clasei mele

Am deschis un nou blog. Si nu, nu e chiar al meu. E al clasei mele, eu doar l-am inventat. Acolo vom scrie probleme scrise de noi, voi mai interveni si eu cu cate o poveste... Daca vreti sa aflati ce actiuni facem noi cu clasa, puteti intra pe link-ul:http://blogulelevilor3.blogspot.com/
Acolo avem si o adresa de mail pe care am facut-o pe yahoo, la care ne puteti scrie, sau de asemenea ne puteti da comentarii.

Bradutul din curtea scolii

Cand am fost in tabara de vara cu clasa anul trecut, doamna invatatoare a luat de pe munte un bradut mic de tot. Tot acest timp, in fiecare vineri, am mers in gradina scolii cu clasa si: am sapat la el, am smuls buruienile din jurul lui si l-am udat. Toate acestea pentru un proiect numit scoala arborilor, care se organizeaza in sectorul 4 si consta in ingrijirea unui pomisor.
Pentru participarea la concurs, elevii trebuie sa isi rupa o foaie dubla dintr-un caiet si sa faca ce se pricep ei mai bine: pot sa scrie poezii, povesti si pot sa deseneze. Cu desenele si compunerile lor despre bradut, cand se aduna multe, se va face ca o revista. Vinerea aceasta le vom lipi intre ele pe toate, cu pozele noastre cand munceam la bradut cu tot. L-am urmarit, am descoperit cum creste si am vazut dupa culoare ca de fapt este un molid. Molizii sunt mai deschisi la culoare.
Printre toate compunerile mele, i-am dedicat bradutului si o poezie care, descrie tot ce v-am povestit eu pana acum:

Bradul cel mic

Bradutul cel mic
E ca un pitic,
Scaldat in razele soarelui,
Printre pomii gradinarului.
E adus de noi, de elevi,
Din tabara de vara
Unde mereu coboara
Pe munte toti copiii,
Venind de ici de colo
Pe frunzele cu roua,
Chiar si atunci cand ploua.

Bradutul e cuminte.
Asculta de cei mari,
Si chiar si cand greseste
Atentie el primeste.

In fiecare saptamana
Toata clasa se aduna
Sa grebleze, sa mai sape,
S-arate lumii ce poate
Fara pic de oboseala
Si fara bolboroseala
Sa-ngrijim bradutul.

Pasari calatoare(text compus de mine)

Toamna, pasarile calatoare incep sa se indrepte spre tinuturile indepartate, pline de caldura si hrana. Trebuie sa ajunga cat mai repede acolo, inainte ca iarna cea geroasa sa le inghete aripile.

Celelalte pasari, care raman in tara primesc adeseori hrana si adaposturi de la copii. Cand pasarile calatoare se intorc le izgonesc pe toate celelalte pasari din cuiburile lor. La anul puii vor creste si vor putea sa zboare singuri pana in tarile calde. Iar cand se vor intoarce, se vor ivi pe lume alti pui.

Verisoara mea, Ana

Am mai adus vorba in cateva posturi despre verisoara mea mai mica, de 4 ani, Ana. Ea merge la o gradinita din Sibiu in grupa mijlocie. Ii place mult sa se joace, sa deseneze,stie sa citeasca literele mari de tipar si daca ii spui ce litera sa scrie pe tastatura se descurca desi cateva litere le cam incurca. Ea voia sa-si pregateasca lucrurile de gradinita din luna iulie si tot timpul intreba cand incepe. Cand eram la Sibiu in camera ei, ea isi scotea cate o cutie de pantofi din dulap si baga in ea: carti de colorat, creioane, pixuri, poezii, povesti si cateva jucarii mici.

Ana nu fusese niciodata cu trenul pana saptamana dinaintea zilei mele, luni. Ea a fost la Bucuresti de 4 ori si ii place foarte mult. Din pacate de data aceasta n-am putut sa o plimbam cu tramvaiul, sau chiar cu metroul pentru ca isi dorea foarte mult. Dar stiti cum se spune, ,, Doar n-au intrat zilele-n sac''! Si ea a fost cu noi la ferma de animale si i-a placut foarte mult. A fost pentru ea prima data cand a calarit un ponei si acolo am vazut animale mai multe decat la tara.

I-a placut foarte mult la ziua mea. Cu exceptia baloanelor care se spargeau. Doar de asta a insistat atat de mult sa vina la Bucuresti. Dar si ca sa mearga cu trenul. Mereu voia sa stea langa mine(la ziua mea). Dar acolo erau si colegii mei, stiti cum e, nu ii mai vazusem toata vacanta. Sper ca a inceput cu bine gradinita si ca ii place.

poza: Ana cu mine la ziua mea.

La ziua mea

Ziua mea este in august dar pentru ca atunci toti copiii sunt plecati in vacanta am decis sa mi-o fac pe 12 septembrie ca ei sa fie acasa. Am avut 20 de invitati si acolo a fost un clown(Bombonica), o masinarie de facut baloane din sapun, un magician si asistenta lui. Locul e o gradinita de fapt dar, in weekend, fac si petreceri. La gradinita aceea aveau si o curte, unde erau leagane, topogane, trambulina. In timp ce fetele faceau karaoke, baietii se jucau fotbal de masa. Clownul a facut multe jocuri cu noi, iar magicianul a facut multe trucuri, printre care si unele cu animale adevarate. La tort, toti copiii au vrut sa stea langa mine, iar verisoara mea mai mica, Ana, voia asta tot timpul. Pe unii copii parintii ii lasau sa stea acolo singuri, iar cu altii ramaneau si stateau la masa uriasa a oamenilor mari. Ne-am simtit foarte bine, iar cand am ajuns acasa cu toate cadourile am constatat ca ne mai trebuie inca o casa pentru ele toate.

La ferma de animale

Pe langa Bucuresti, este construita o ferma a animalelor. Am fost acolo cu mama, cu tata si cu verisoara mea. A fost distractiv. Acolo erau multe animale si ne-am jucat cu ele. Am si urmarit lupta spectaculoasa dintre doi tapi, pentru ca acolo era doar o capra. Am calarit ponei. Pentru verisoara mea a fost prima oara in viata, si pentru 4 ani, s-a descurcat foarte bine. Acolo smulgeam frunze de pe jos si toate animalele veneau aproape de gard ca sa le hranesc. Verisoara mea a vrut sa se dea pe leagane si m-am dat si eu. Mi-a placut foarte mult. Am vazut si un cocos pitic.

poza: eu pe unul din poneii de la ferma.

Prima zi de scoala

In Grecia

Imi pare rau ca am fost ocupata vacanta aceasta si n-am prea avut timp sa scriu pe blog. Si de aceea voi recupera, caci v-am promis de mult ca va povestesc cum a fost in Grecia. Desi nu imi mai amintesc prea multe, o sa incerc sa povestesc tot ce mai stiu din aceasta vacanta minunata:

Prima exursie in Grecia a fost intr-o croaziera minunata pe un golfulet, numit Toroneos. Langa vaporas zburau mii de pescarusi si le-am dat paine. Ne-am oprit si la plaja sa inotam putin in timp ce oamenii de pe vapor ne pregateau pranzul. Am avut si un ghid roman care ne explica de fiecare data cand treceam pe langa ceva spectaculos.
A doua excursie a fost la Meteora, unde sunt manastiri construite pe stanci foarte inalte. Acolo am facut multe poze si de asemenea, am avut si-un ghid. Este foarte spectaculos si parerea mea este ca merita vazute.
Pe cand mergeam cu autocarul spre Meteora, am vazut pe geam muntele Olimp, care este vesnic acoperit de un nor. Se zice ca acolo traiau pe vremuri toti zeii si, ca sa nu fie vazuti norul acoperea varful acelui munte. Atunci cand am trecut pe langa Olimp, ghidul a inceput sa ne spuna povesti despre zei exact ca si in cartea ,, Legendele Oimpului".
Cand eram pe plaja hotelului nostru si ne bronzam, deodata a aparut un barbat din apa tinand un pui de caracatita in mana. Era foarte dragut. Il adusese din largul marii. L-am mangaiat. Avea niste tentacule mici si subtiri, fata ca de broasca si capul aplecat in spate. In aceeasi zi, cand inotam in mare cu ochelarii mei cu tub, zaresc deodata un animal negru care mergea pe fundul apei. M-am apropiat mai mult sa vad ce e si se pare ca era un crab. Nu mai vazusem niciodata unul. Am zbughit-o repede din apa. Am stat putin pe nisip sa ma usuc. Am inceput sa sap cu mana in nisip. Fara sa-mi dau seama trecuse o ora. Deodata am simtit ceva ud pe mana. Am bagat mana mai adanc in nisip sa vad ce e. Se dovedise ca sapasem pana la apa. Toata lumea de pe plaja se uita uimita la mine. Eram extrem de fericita. Intotdeauna mi-am dorit sa fac asta!
-sfarsit-

La Sibiu

Vacanta aceasta am petrecuto la Sibiu. A fost foarte frumos. Pacat ca s-a terminat. Am fost si la paltinis, cu telescaunul prima data in viata mea. Si la balea lac unde am urcat pe stanci inalte. Intr-un weekend am fost si la tara la Drobeta-Turnul Severin Iar in drum, m-am oprit putin si pe la Targu-Jiu ca sa vad operele lui Brancusi: POARTA SARUTULUI, MASA TACERII si COLOANA INFINITULUI.
La tara m-am jucat cu iepurasii si am dus boii la adapat. Va voi povestii mai in amanunte marti, cand voi ajunge la Bucuresti, si atunci voi publica si niste poze din vacanta.

Spiridusul cel ghidus si Angelina- ultimul capitol

Dupa ce statura sa se odihneasca si baura un sirop de brad, Angelina spuse:
- As vrea sa mai stau, dar trebuie sa plec acasa. Cred ca parintii mei au venit deja de la serviciu si nu ma gasesc.
- Bine, Angelina, spuse john dupa ce termina siropul. Iti urez in continuare mult succes la scoala!
- Multumesc, John! Dar spiridusule, ma vei mai aduce pe aici?
- Da, sigur! exclama spiridusul. De fiecare data cand esti trista ca ai prea multa treaba, ma poti chema pe mine si de voi aduce aici ca sa te inveselesti.
- Multumesc pentru tot. La revedere!
- Paa!
Spiridusul cel ghidus pocni din degete si Angelina se trezi imediat in patul ei alaturi de Onutu.
Mama ei aparu. Angelina ii sari dupa gat.
- Unde ai fost? Ma ingrijorasem mult in privinta ta, exclama uimita mama ei.
- Undeva unde am invatat
sa fiu vesela si cand am multa treaba, ii raspunse Angelina si zambi.

- Sfarsit-

Spiridusul cel ghidus si Angelina - capitolul 9

Totusi imi amintesc ca e un iepuras care mananca exact cat ii trebuie si daca nu mananca tot o sa-i ramana si pentru maine.
- Atunci, haide! Nu cred ca avem nevoie si de un Plan B!
Si spiridusul, fetita si John se furisara in vecini. Iepurasul dormea si ei incepura sa insire morcovi pe langa cusca lui. Facura mai multe siruri ca iepurasul sa se sature apoi se furisara dupa lada cu conopida din gradina lui John. Planul lor mersese. Cand iepurasul inghitea ultimul morcov de langa poarta gradinii, era satul si cam grasut. Se uita cu pofta la salata, dar totusi facu cale intoarsa. Toti se bucurara. Uraa!
- va urma -

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 8

Dupa ce se intoarse planuira:

- Sa vedem! zise Spiridusul cel Ghidus. Ne vom duce in vecini, fara sa ne vada si cand adoarme iepurasul punem morcovi langa cusca lui, pana la gradina. Ne vom stradui sa fie cat mai multi si sa ii punem mai repede ca sa nu-i simta iepurasul inainte sa terminam si sa ne ascundem.

- Ok! zise Angelina. Dar trebuie pusi multi. Nu stiu daca se satura repede.

- Pai, in primul rand nu e pui ca sa manance putin pentru ca imi roade de mult timp salata. Dar s-ar putea ca vecinii sa fi schimbat iepurii. Iar in al doilea rand, eu nu gasesc prea multa salata in gradina dupa plecarea lui.

- Dar, s-ar putea sa-i placa prea mult morcovii, noi sa-i punem prea multi, sa nu ii poata manca pe toti, dar de pofta sa ii roada, sa il mai hraneasca si vecinii si sa explodeze, spuse spiridusul.

- Da! Va trebui sa ne gandim foarte bine la ce facem, aproba Angelina. Dar intotdeauna exista o solutie.

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 7

- Dar asa se poata sa-l imbolnavim! zise Angelina. Pentru ca daca cumparam legumele de la magazin s-ar putea sa nu fie bune, pentru ca vanzatorii nu vand mereu marfa sanatoasa. Sau, pentru ca pun chimicale in morcovi ca sa creasca mai repede, se poate sa nu-i placa gustul.
- Nu se poate, pentru ca spiridusii de la piata sunt cinstiti si buni. Sunt prietenii mei de nadejde. Am mare incredere in ei. Nu pun niciun fel de solutie in plante ca sa le grabeasca cresterea. Vand doar mancare sanatoasa. In plus, in tara noastra nu sunt permise asemenea lucruri, zise piticul gradinar.
- Bine, o sa incercam, confirma Angelina. Cam pe la ce ora vine sa se ospateze?
- Cand ii e foame, mai des seara.
- Ma voi duce eu la piata, spuse Spiridusul cel Ghidus.
- S-ar putea sa fie angajati noi! Ma voi duce eu sa cumpar de la amicii mei. Voi nu ii cunoasteti. Va rog frumos, poftiti in casa!
Si piticul ii conduse in casuta lui, o ciuperca.
- Va voi da niste ierburi medicinale! Imi pare rau, nu am alta mancare! Dar sunt foarte bune. Incercatile!
- MMM! Sunt grozave! Presupun ca si sanatoase, striga Angelina dupa ce musca dintr-o iarba medicinala.
- Ma bucur ca iti plac, Angelina! Si inr- adevar sunt foarte sanatoase. Apropo! Am uitat sa ma prezint. Eu sunt Piticul Gradinar John.
- Incantata de cunostinta. Am o intrebare: Esti cel mai bun pitic gradinar?
- Da, sunt foarte bun! Dar nu e bine sa te lauzi. Of! Uite ca se face seara. Trebuie sa plec la piata sa cumpar morcovi pentru iepuras.
Si piticul pleca la piata.

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 6

La un moment dat, dadura peste un gard lung si inalt, zugravit in verde si cu floricele desenate pe el.
- Parca e o campie inflorita! exclama Angelina.
Spiridusul batu la poarta. Un pitic cu o stropitoare in mana, cu o camasa galbena prinsa cu un cordon pe el, cu parul alb si in scari, cu pantaloni gri si stransi cu un elastic pe el si cu pantofi de bufon se arata in fata lor.
El nu mai era vesel ca alte personaje pe care le intalnise Angelina pe drum. Pe fata i se vedeau riduri si din ochi curgeau pe obraji lacrimi calde.
- Ce vi s-a intamplat? il intreba Angelina pe piticul cel batran.
- Domnisoara draga, eu am o gradina cu flori, pomi, fructe, legume, etc. Iepurasul vecinilor a observat din pacate acest lucru si de atunci vine toata ziua la salata mea draga si nu mai am ce manca. El e foarte iute si nu-l pot prinde.
- Domnule, o sa incercam sa va ajutam daca avem cum. Dar nu putem rani iepurasul, spuse Angelina.
- Multumesc mult! Dar totusi, cum il vom face sa nu mai vina la salata, fara sa-l ranim?
- Am o idee! raspunse Spiridusul cel Ghidus. Cand el va veni la salata, ii vom pune pe drum morcovi cumparati de la magazin. Vor fi suficiente ca sa se sature si nu va mai putea sa manance salata.

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 5

Fetita vedea clar ca spiridusului ii placea sportul. De data asta ea nu se mai sperie de nici un spiridus. Totusi vorbi politicos.
- Buna ziua!Eu sunt Angelina, o simpla fetita. Prietenul meu, Spiridusul cel Ghidus m-a adus aici.
- O!o!o!Deci te insoteste spiridusul meu preferat?Prietenul meu cel mai bun?Bravo!Bravo!
- Salutare,prietene! spuse Spiridusul cel Ghidus. Ma bucur sa te vad.
- Si eu, spuse spiridusul sportiv
- Angelina, el este un prieten foarte bun si apropiat de-al meu. Il cheama Spiridusul Iubitor de Sporturi.
- Ma bucur sa fac cunostinta cu el. Apropo de iubitor de sporturi, prin hainele lui si prin tendinta de a nu a sta locului nici o clipa e floare la ureche sa-ti dai seama ca e asa.
- Ce bine ai remarcat Angelina, bravo!El intradevar are haine pe care scrie ,,Sport" si nu sta locului niciodata. Acum hai sa plecam. Mai ai de vazut alte locuri si de cunoscut alte persoane.
Iar Angelina porni de mana cu spiridusul, fara sa mai zica nimic.
-va urma-

P.S. Nu am mai scris pe blog in ultimele 7 zile pentru ca am fost in vacanta in Grecia. Dupa ce termin de publicat toata povestea pe blog, voi scrie si cum a fost acolo.

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 4

Atunci fetita se facu de marimea lui prin magie si i se urca in carca. Cei doi calatorira 20 de minute, timp in care trecura prin multe orase pe care fetita le admira. Fiecare avea frumusetea lui, iar Angelina isi ocupa timpul cautand-o. Cand ajunsera in oras, Angelina cobori nerabdatoare de pe spatele spiridusului, se uita incet in jur si, pana la urma spuse
-Este minunat!Nu-mi vine sa cred!
-Ma bucur, draga mea!Chiar foarte mult!spuse spiridusul. Vrei sa faci cunostinta cu ceilalti membri ai orasului?
-Sigur ca da!
Un spiridus trecu pe acolo. El era blond la par si il avea lins, nasul il avea bej si micut, buzele rosii ca merele, ochii verzi ca smaraldul, obrajii ii avea roz pal, urechile le avea mai micute si era imbracat cu: o jacheta albastra pe care scria ,, Sport ", niste pantaloni scurti rosii pe care scria Fotbal si era incaltat cu bascheti speciali. Pe fata i se vedeau si pistruile cele portocalii si pe cap avea o sapca galbena pe care era desenata o minge de fotbal. Pe piciore i se vedeau jambiere cum poarta fotbalistii.
-Salutare! Cine esti?spuse deodata spiridusul.
-va urma-

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 3

La inceput, Angelina se sperie si nu stiu ce sa faca. Vru chiar sa fuga dar deodata auzi un glas venind din gura baietelului:
-Buna ziua, domnita!Eu sunt Spiridusul cel Ghidus si as vrea sa iti alin supararea.
-Buuu...na ziua, spuse fetita cu spaima in ea. Cine ti-a spus ca sunt suparata?
-Draga fetita, nu te speria de mine!Stiu foarte bine ca esti suparata si ca sufletul tau bun indura tote acestea ca sa nu aduca suparare.
-De unde sti atatea despre mine? intreba fetita incepand sa se obisnuiasca cu spiridusul.
-O, e simplu!Noi, spiridusii, traim in universul nostru. Fiecare spiridus isi alege copii de care se ocupa si are grija. Eu am fost foarte fericit sa te aleg pe tine.
-Tu porti grija si altor copii?
-Nu inca. Fiecare dintre noi are sarcina de a sta cu un singur copil cand e mic, pana cand el ajunge la maturitate si, atunci luam altul. Si tot asa.
-Tu nu obosesti niciodata? intreba fetita.
-Nu, in tara noastra e tot timpul energie.
-Pot vedea si eu tara ta, a spiridusilor?
-Sigur, dar in ea o sa vezi ca nu sunt numai spiridusi.
-Sunt gata de plecare!
-Urca-te in carca mea!
-va urma-

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 2

Intr-o zi, pe cand fetita statea in camera ei, vazu sclipind in vazduh o lumina argintie, stralucitoare si plina de paiete sclipitoare in mii de culori. Ei ii placeau artificile. Se apropie cu mirare de geam sa vada despre ce este vorba. Deodata, vazu ca din artificiul acela colorat incepea incet sa apara un trup de baietel cat un pantof imbracat intr-o camasa din matase verde cu o centura bleo si cu o teaca in care tinea un pistol. El avea pe cap o caciula mare, verde si cu paiete stralucitoare pe ea, si mai avea niste pantaloni lungi, lati in sold si niste bocanci roz cu sireturi. Pe fata i se vedeau bujorii aprinsi din obraji, buzele cele roz ca si trandafirii, nasul cel rosu si turtit, ochi cei azurii ca si muntii inzapeziti din departare, urechile cele lungi si ascutite, parul cel roscat ca focul si buclat jucaus si degetele lui mici, fine si subtiri.

Spiridusul cel Ghidus si Angelina - capitolul 1

A fost odata o fetita mica de tot care se numea Angelina. Angelina avea trei ani, chiar daca ea facea toate treburile casei. Se ducea la gradinita dar inainte se scula la 4:00 dimineata, aerisea camera, pregatea micul-dejun, se imbraca si se spala. Ea avea insa grija si de fratele ei, Ionut, care abea aparuse pe lume acum o luna. Isi facea ghiozdanul pentru gradinita si pleca singura.
Dupa gradinita venea acasa si avea grija de Ionut, dadea cu aspiratorul, facea ordine in toate camerele, in baie si in bucatarie, pregatea pranzul, spala vasele, le dadea de mancare Mitei, pisicutei ei si lui Sparchi, catelusul ei. Apoi il culca pe Onutu, cum ii zicea ea lui Ionut si incepea sa stearga praful. Apoi sadea pomisori in gradina, uda florile, grebla si aduna de pe jos frunzele uscate. Isi facea in caiet bastonasele, liniutele si punctele pe care i le dadea la gradinita si pregatea cina.
Nu avea insa nici o pretentie, desi suferea mult. Ea nu avea timp sa se odineasca niciodata.

- va urma-

o poveste

De mult am lucrat la o alta poveste. In sfarsit am terminat-o si am impartit-o pe capitole. Acum e prea tarziu ca sa o scriu dar maine cu siguranta o voi scrie. Este una despre un spiridus si o fetita. Voi proceda ca si la Poarta de cupru si cufarul cel mic: voi scrie in fiecare zi sau o data la doua zile cate un capitol din poveste pana o voi termina.Povestea are 10 capitole.

Salvarea parcului

Teritoriul Parcului Tineretului, pana la Palatul copiilor a fost cumparat prin acordul primariei de o femeie. Ea a hotarat sa faca pe acest teren vile. Noi incercam sa salvam parcul printrun protest la care vor veni si televiziunile iar eu voi face un panou. Daca sunteti interesati sa salvati macar un parc din Bucuresti de la betonare puteti veni si voi pe data de 13.06.2009, sambata aceasta, la intrarea principala a parcului tineretului, pe aleea dinspre rondul unde aterizeaza smurdul. Cat mai multi oameni la protest pot ajuta la salvarea unui parc din Bucuresti.

Primul meu spectacol solo

Azi am cantat prima data solo, pe scena Palatului Copiilor. Am avut doar putine emotii. Doar ca cei de la studio au oprit cd-ul un pic, nu stiu de ce, si am luat-o un pic inainte. Cert este ca toata sala m-a aplaudat. Pentru prima oara singura pe scena a fost bine. Si profesoarei i-a placut.

In poza: mama,eu, profesoara mea si prezentatorul, in culise.

Aici e filmuletul pe care l-a facut Valentin:

http://www.youtube.com/watch?v=TYTkPjqQ93o

Ziua mediului

Ieri a fost ziua mediului. Am plecat cu clasa joi sa o sarbatorim. Ne-am imbracat in tricouri verzi cu Scoala Arborilor ( numele proiectului la care lucram.) Fiecare copil a adus 6-7 fluturasi pe care scria:nu poluati mediul; ingrijiti natura; nu taiati copacii; nu rupeti florile. A trebuit sa mai aducem si baloane verzi(ca si natura) si panouri desenate si scrise de noi. Ultima ora am iesit. Am lipit panourile cu scoci pe stalpi si am impartit fluturasii persoanelor din parc. Dupa ce am terminat activitatea le-am dat baloanele copiilor mici din parculete.

surpriza de la jetix

Ieri, cand m-am intors de la palat primisem un pachet prin posta pe care scria: Maria David. M-am mirat. Nu mai primisem aproape nici un plic. Cand l-am deschis, inauntrul lui se aflau 2 genti cu Hannah Montana. Una chiar avea forma de chitara. Zapacita, care a trimis articolul despre mine la Tabu, imi spusese inainte ca voi primi o surpriza prin posta.

Nelamurita, i-am dat telefon. Ea m-a lamurit. Uitati povestea:

Cand fotograful de la Tabu, Roald, a venit pentru sedinta foto, a pozat o scrisoare de a mea pentru revista Jetix. Nu le-o trimisesem, dar el le-a aratat poza colegilor de la Tabu si ei i-au scris revistei Jetix ca am scris o scrisoare pe care nu le-am trimis-o si, pentru ca in scrisoare scria ca imi place Hannah Montana, i-au zis redactiei si asta. Asa ca am primit gentile cu Hannah Montana. Pentru asta le multumesc: lui Roald, celor de la Tabu si in special celor de la Jetix.

Vara (poezie scrisa de mine)

Straluceste mandrul soare,

Vara vine pe carare

Incarcata cu cirese,

Din belsug capsuna creste.

Vine vacanta cea mare

Da, copii, nu-i de mirare!

Noi vom merge iar la mare

Ce anotimp minunat!

rezolvarile problemelor de ne-matematica

1. a. pentru ca Andrei nu a zis cuvintele magice; b. pentru ca copiii nu au voie sa le spuna parintilor ce sa cumpere caci ei sunt mai mari si stiu mai bine; c. pentru ca bunica era batrana si nu l-a auzit; d. pentru ca Andrei nu stie sa numere.

2. a. pentru ca la cafenea nu exista pizza si parintii nu au dus-o la restaurant; b.pentru ca tatal sau mama nu i-au comandat.

Probleme de ne-matematica

Am inventat 2 probleme care nu sunt chiar de matematica. Le voi scrie pe blog si sa vedem cine poate sa le rezolve primul:


1.Bunica se duce la piata. Andrei ii zice:
-Cumpara 4 ardei, 2 rosii, 3 castraveti si un catel de usturoi.
Bunica se-ntoarce de la piata.
De ce Andrei ii spune ca nu a cumparat cat i-a zis?
- Problema are 4 variante. Nu se rezolva prin operatii de adunare sau scadere.

2.Maria a fost la cafenea si a zis ca vrea o pizza.
Cate pizza a mancat Maria?
- Problema are 2 variante. Nu se rezolva prin operatii de adunare sau scadere.

Parcul (poezie scrisa de mine)

Parcul seara e frumos
Flori de tei din pom miros.
Iarba deasa si-nverzita,
Panseluta inflorita
Prin desisul pomilor
Asemeni cantarilor
Ciripit de pasarele
Asemenea lunii mele.

La tipografie

Azi am fost la tipografie cu o colega de-a mamei. Ea a lucrat acolo. Mi-a explicat toate lucrurile. Mi-a aratat masina care imbina cyan,magenta,yellow,black pentru a forma alte culori. Mi-a aratat apoi cum se leaga o carte si am legat si eu una.Mi-a facut-o cadou. Am vazut diferite masini care faceau coperti, coseau cartile si le puneau foile una peste alta gata tiparite. A fost foarte frumos. Ea ma intreba din cand in cand:
-Te-ai plictisit?
-Nu,dar sunt uimita de ce se intampla.
Apoi am mers cu mami la canto si am lasat-o pe Anca(colega) acasa la ea. Iar seara aceasta mergem la Noaptea Muzeelor.

La munte

Week-end-ul acesta am fost la munte la Sinaia. Pacat ca nu am plecat de vineri ca sa stam mai mult.
A fost foarte frumos acolo. Am stat la hotel. Camera noastra era mare,avea televizor, baie,frigider. Era si o bancuta in fata unei ferestre pe care daca o deschideai se auzea fosnetul cascadei pe care o si vedeai. Puteai sa te invelesti cu o paturica,te puneai pe bancuta si citeai. NEam dus sa mancam sambata la Cutitul d'argint unde iti dadea feluri de carne, garnituri si salata care mai de care mai gustoase.Duminica dimineata am vizitat castelele Peles si Pelisor care au avut fiecare farmecul lui. Pelesul cu salile lui spectaculoase si saloanele nenumarate iar Pelisorul cu dormitoarele lui frumoasa pentru toti si bineizolarea inauntru. Din Pelisor mi-a placut foarte mult camera bonei copiilor. As fi vrut si eu una la fel.

Leul Ronaldo si lumea lui virtuala

Mama mi-a cumparat un leu de plus pe care il cheama Ronaldo(nume pus de mine). Acesta nu este un leu de plus obisnuit. El este un WEBKINZ(animalut care are un cod secret care te conduce intr-o lume virtuala. Ii faci un act de adoptie, ii cumperi: hainute,mancare,jucarii,electronice,carti....etc. Poti sa si participi la concursuri cu el, sa-i deschizi propria pizzerie, sa-i faci prieteni alti webkinsi,sa-l duci la doctor,la scoala si sa-l ingrijesti. Poti si sa il duci la sala de sport sau de jocuri. El poate si sa ajute organizand topul celor mai destepti webkinsi. Ei se bucura cand tu castigi jocurile de pe site. Te si felicita cand ajungi in camera lui. Daca nu castigi suficienti bani el o sa moara de foame.

Si asa v-am vorbit despre animalutele webkinz si lumea lor virtuala minunata.In dreapta este leul meu Ronaldo.

Despre povestile mele

In mintea mea circula tot felul de fimulete grozave dupa care eu scriu povestile. Am, am avut  si o sa mai am aceste filmulete. Uneori v-am spus, imi vine o idee de poveste, inventez personajele si nu-mi mai lipseste decat sa iau o coala de hartie si un pix. Povestea este ca si terminata asa. Important este sa nu uit ideea. Am atatea filmulete si idei in minte ca nici nu am timp sa le scriu pe toate si chiar de-as avea le-as uita. Incerc ca  toate poeziile si povestile mele sa aiba morala si umor. Majoritatea personajelor sunt la mine inteligente ca exemplu dar le si arat celor rai prin personajele negative ca daca se poarta urat in continoare o s-o pateasca. Cel mai important e ca tuturor cititorilor sa le placa creatia facuta. Uneori eu mai si refac povestile sau ma intorc de la inceput pentru ca nu am facut o propozitie.

Asa v-am spus cum imi creiez eu povestile si poeziile.

Leapsa de la Madelin

Madelin (http://madelin.wordpress.com) mi-a dat o leapsa sa scriu despre o carte care mi-a placut mie mult.

O sa scriu despre cartea ,,Casa mea bantuita" asa cum a fost povestita lui Angie Sage. Personajul principal: Araminta Nalucila. Am primit-o de la o prietena de-a mamei mele. Mi-a placut pentru ca e foarte amuzanta, pentru ca e vorba despre o fetita cam de varsta mea foarte isteata si care seamana un pic cu mine si pentru ca te invata sa ai idei bune si daca nu ai reusit ce sa mai faci. Nu este doar penru copii, desi e un pic anormala, sunt sigura ca pana si oamenii mari s-ar distra cand ar citio. In plus ai cu ce sa-ti ocupi timpul cu ceva nu numai care te ajuta (iti dezvolta cititul) si care te si ajuta intr-un tip amuzant si care iti face cunostinta cu personajele, intri intr-o lume magica.

Dau leapsa mai departe urmatoarelor bloguri: Zapacita (http://www.zapacita.ro/), Mara (http://mara-yvonne-wagner.blogspot.com/), Carpeta plutitoare (http://carpetaplutitoare.blogspot.com/) si Germina (http://germina-fluturi.blogspot.com/).

Acestora o sa le scriu si separat pe blog despre ea.

Tara perfecta

     Vreau sa va zic in ce tara as dori eu sa traiesc: o tara in care oamenii se duc fericiti la serviciu, cu zambetul pe buze, o tara in care sa nu trebuiasca sa dai spaga ca sa-ti iasa lucrurile cum trebuie, o tara in care sa nu trebuiasca sa te temi si cand te duci singur(a) noaptea afara pana la alimentara ca umbla nebuni pe strada, o tara in care sa nu auzi ca nu stiu cine a cerut acord de la primarie sa taie toti copacii dintr-un parc ca sa construiasca blocuri, in care sa nu taie padurea de langa un oras sau de langa un sat ca sa faca nu stiu ce strand, o tara in care sa nu auzi la stiri in fiecare zi ca s-au furat dintr-o casa sau de la o banca o suma foarte mare si ca politia  este pe drumuri sa caute hotii, in care sa nu vezi scris pe o cutie de oua: ,,ACESTE OUA SUNT FACUTE DE GAINI CRESCUTE IN BATERIE."  

Nu stiu daca exista o asemenea tara dar continui sa sper. Deocamdata merg la cursuri de vioara si vreau sa invat sa cant bine ca atunci cand sunt mare sa pot merge in alta tara. As vrea in: Spania, Franta, New York sau Hawai. Mai vreau si alte meserii cu care cred ca pot sa ma mut in alta tara cand sunt mare: arhitect, confectionator de vase din lut pentru ca de Pasti am primit un joc numit ,, Roata Olarului" si ieri am facut primele mele vase din lut cu acest joc.

Balul florilor(poezie scrisa de mine)

Florile din gradinita

Vin la bal in poienita

Sa danseze-ntreaga zi

Pentru a inmuguri.

Dansul este la caldura,

Pe campia insorita

Vin si macii de departe

Sa gaseasca trei surate.

Ghiocelul tine pasul.

Si mai si porneste dansul.

Albastrica de departe

Il priveste, nu se-abate.

Trandafirii incing dansul

Cu a lor frumoasa floare

Si narcisa merge-n pace

Sa se-mbrace.

Lacramioara rade

Primavara s-o incante,

De departe totusi canta

Pentru nunta.

De ce n-am mai scris pe blog

Imi pare rau ca n-am mai scris pe blog dar am avut niste probleme cu calculatorul. Se bloca.

Sa nu credeti ca am uitat de blog sau ca l-am lasat balta. Inca mai scriu cand o sa rezolv problema. Acum scriu de pe laptopul  lui mami. Acum lucrez la o poveste. De indata ce o termin o sa incerc sa o scriu desi mai am multe planuri. Ei bine sa nu credeti ca am parasit blogul. Cand nu intervine nimic scriu pe el mereu si am vazut ca am castigat multi cititori din urma concursului. Am vrut doar sa va asigur doar ca e o mica defectiune si ca o sa scriu mereu pe blog.

Primavara

Primavara a venit. Ea incalzeste vremea, dar cateodata mai sunt si ploi. Iarna cea geroasa a fost gonita din regatul ei rece si primavara cea frumoasa si calduroasa a fost incoronata.
Natura se trezeste la viata: musculitele cele jucause dezmortesc si ies de sub pamant, furnicutele au iar de munca, albinutele cele harnice polenizeaza florile, fluturii zboara din floare in floare zglobii si jucausi. Pasarile calatoare se intorc in tara si depun oua. Randunelele vin la cuiburile lor. Copiii ies afara la joaca, se bucura de cantul pasarelelor, iarba frageda si verde, pomii inmuguriti si campiile pline de flori. Parfumul lor este o mireasma de primavara si soarele lumineaza vesel. Primavara totul este minunat.

Cu Zapacita

Azi Zapacita a venit la mine. Probabil va intrebati cine e Zapacita. Ea este o fata foarte draguta, vesela tot timpul si jucausa. A fost asistenta unui claun. O gasiti pe linkul:
http://www.zapacita.ro/
Ii plac mult copiii si are un blog cu povesti pentru ei. Ea este de asemenea si redactor-sef la revista LILLIPUT pentru copii in care scrie cate o poveste in fiecare numar. In revista sunt si imagini de colorat si cd-uri cu cantecele. Eu am facut cunostinta cu ea, ne-am jucat, am povestit. Mi-a placut foarte mult. O sa vina cu mine si in parc si la palat. O sa ne distram. Nu-mi place de ea doar pentru ca scrie o poveste despre mine. Imi place felul cum e ea: pozitiva, optimista, vesela chiar daca a suparato cineva, draguta, buna.....etc. Imi place sa ma joc cu ea. Zambeste si rade mereu. Povestile ei sunt foarte frumoase.
Asa am descriso pe Zapacita.

In parc - desene pe asfalt

Intr-o zi insorita si calda, in vacanta de vara dupa ce terminasem clasa 1 bunica mea venise din sibiu la mine in vizita in bucuresti.

Intr-o zi, buni mi-a zis ca daca vreau poate sa ma duca la teatru la palatul copiilor. Dupa piesa ,, Piatra din casa'' am trecut prin parc.

Dar inainte sa inceapa piesa noi ne opriseram pe o banca si pentru ca aveam creta la mine am inceput sa prezint familia. De data aceasta cu creta pe asfalt. Nu am terminat-o insa.

Deci hai sa revenim. Dupa piesa ne-am intors in locul acela. Am terminat de desenat toata familia.

Probabil va-ntrebati de ce in poze este noapte. Va explic eu: dupa ce am terminat desenele ne-am intors acasa. Valentin a venit tarziu noaptea si am iesit sa i le arat si sa le pozam.

In padure-legenda caprioarelor (text compus de mine)

George, Matei, Mihaela si tata au plecat in excursie la padure.
George intreaba:
- Tata, de ce nu sunt caprioare aici? Ele traiesc in padure.
- Da, dar caprioarelor le este frica de oameni.
- De ce? intreba George mirat.
- Pentru ca vanatorii sunt oameni care vaneaza caprioare.
- Dar noi nu suntem vanatori! intervine Mihaela.
- Da, dar caprioarele nu stiu acest lucru si se feresc de toti oamenii.
- Dar nu isi dau seama ca nu avem pusti, cutite si nu urmarim nimic? intreba Mihaela.
- Ele, pe vremuri erau linistite cand vedeau asta si se aratau in fata oamenilor. Oamenii le pacaleau insa, caci pareau complet inofensivi. Dar cand vedeau una profitau de ocazie, scoteau pustile care erau ascunse in niste cosuri de picnic in asa fel incat caprioarele sa creada ca au venit la picnic si impuscau. De atunci caprioarele nu se mai lasa pacalite de nici un om chiar daca simt ca e bun pentru ca cine stie cate pacaleli ascund acei oameni.
Copiii ascultara cu atentie.
Deodata George intreba:
- De unde sti toate astea aste, tata?
- Pe masura ce cresti mare oamenii iti povestesc, citesti si afli cat mai multe lucruri. O sa invatati si voi, la scoala. Matei, de ce stai asa de tacut?
- Admir peisajul, tata. Padurea este atat de frumoasa! Si va ascultam pe voi.

interviu monitorul

Intre timp a aparut interviul cu mine in ziarul Monitorul de Sibiu. V-am zis mai devreme ca am dat interviu si in ziar. Imi place sa dau interviuri si sa scriu. Daca vreti, il puteti vizualiza pe link-ul:
http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/blogger_la_8_ani_60300.html

Poarta de cupru si cufarul cel mic - ultimul capitol

Pe drum gasira ursul polar, se oprira un pic sa se odihneasca si ajunsera la palat care era de-acum mai mare, portocaliu, alb si albastru, se intalnira cu fratii lor si cu tatal lor spunand:
- Roberto si Nic au trecut testul. Era atata aur in comorile voastre si ati dovedit intelepciune. Veti fi urmasii imparatului.
- Multumim, tata.
- Paznicii se muta in casa noastra. Wil si Corbin vor face o scoala care o sa-i invete de ce o sa aiba nevoie in viata. Iar animalele pe care le-ati adus o sa le punem la circul palatului.
O sa fim foarte fericiti in acest palat. Si chemara un vrajitor care arunca blestemele lui Corbin si Wil. Imparatii zisera aratand catre o gramada de monede, perle, pietre pretioase, aur si argint:
- Tot le apartine urmasilor mei cei intelepti.
Imparatul de la apus era pe tron inaintea lui Nic si cel de la rasarit inaintea lui Roberto. Caci imparatii ( aici) nu au nici un fiu. Iar intre cele doua regate era pace acum.

Si asa traira fericiti in acel palat pana la adanci batraneti.

- Sfarsit-

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 10

In nord era atat de frig, ca Wil facuse turturi. Acolo se intalnira cu un urs polar, pe care Nic il prinse cu franghia si il azvarli departe de tot. Dar Wil scoase un sunet nemernic de frica si incepu sa strige dupa ajutor, iar caii se speriara si fugira, lasandui pe baieti in zapada. Baietii pornira in cautarea cailor. Dupa cateva zile s-au odihnit si au mancat intr-un han. In padure au gasit caii si au pornit mai departe. Caii au mancat fan din padure si astfel au ajuns la rege in scurt timp. El le-a spus:

- O, voi trebuie sa fiti doi baieti de taran care au nevoie de un test.

- Da, noi suntem, zise Nic.

- Unde este testul, rege strambat, adul odata, nu mai vreau sa astept, zise Wil.

- Esti prea nepoliticos, zise regele si ii conduse intr-o camera cu cufere.

- Alegetiva fiecare cate unul.

Nic zise:

- Eu il aleg pe cel mai mic, nu vreau sa fiu lacom.

- Eu il aleg pe cel mai mare. O sa fiu mai bogat si decat imparatul, arata Wil catre un cufar urias.

Si amandoi isi luara cuferele, isi luara la revedere de la rege, incalecara pe cai si plecara.

- va urma-

s-a terminat roblogfest

S-a terminat roblogfest. A fost primul meu concurs, am fost cea mai mica dar totusi din 100 de concurenti eu am fost pe locul 10. Nu e extraordinar? Este primul meu concurs in blogosfera. Ii multumesc in primul rand Marei pentru ca la ea am vazut cum se face un blog. Si mi-a adus mai multi cititori de pe blogul ei. Eu m-am luat dupa blogul ei. Nu stiam ca pot sa ajung asa departe. Multumesc celor care m-au votat. Am dat si un interviu pe link-ul:

http://www.realitatea.net/cea-mai-tanara-bloggerita-din-concurs_473406.html

Am dat interviu si la monitorul de sibiu.

Ultima zi de vot la roblogfest

Maine e ultima zi in care puteti sa ma votati la roblogfest.ro. Daca vreti sa ma votati, trebuie sa intrati la Blog sub 18 ani, dar intai sa va faceti cont.

Multumesc celor care ma voteaza.

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 9

Nic pasi incet in palat pe un covor albastru. Servitorul arata spre o camera, care era in capatul holului. Era un hol lung si pe fiecare parte se aflau camere.

- Pe acolo se ajunge in sala tronului, zise servitorul.

Wil protesta:

- De ce trebuie sa traversez acest hol lung? Refuz pur si simplu.

- Wil, trebuie sa incerci. Cine stie ce recompensa ne-a pregatit tata?

Wil ofta si zise:

- Pot sa ma descurc si singur. Nu-mi mai zice ce sa fac! Sunt mai mare decat tine.

Si cei doi pasira in sala tronului, care era foarte mare, cu multi servitori care ii faceau pedichiura imparatului.

- Ce doriti de la mine? intreba imparatul.

Nic raspunse fara sa se fereasca:

- Maiestatea ta, imi cer scuze ca va deranjez. Tatal nostru ne-a trimis spre imparatia dumneavoastra, sa va cerem sa ne testati intelepciunea.

- Mai e alt motiv? intreba imparatul scarpinandusi barba.

- Da, in drum spre palat am zarit gardienii portii ca sforaiau pe sezlonguri, cu pahare de suc rasturnate pe jos, raspunse Nic.

Iar Wil protesta:

- E mai bine sa bei suc si sa stai in sezlonguri sa te bronzezi. Oamenii pot sa ia cheia din buzunarul tau si sa-si descuie singuri.

- HMMM, o sa va dau un test de intelepciune, dar cred ca il fac degeaba, pentru ca fratele tau nu-si foloseste deloc mintea. Cat despre paznici, ei mi-au zis de nenumarate ori cand au venit hotii ca ei sunt foarte responsabili. Ca probabil hotii au intrat pe geam, pe partile palatului, ca ei nu ar lasa nici un hot sa intre, ca stau si pazesc portile in fiecare secunda a zilei si a noptii. Inseamna ca au mintit. Sa vedeti ce o sa le fac, zise imparatul catre Nic, fara sa bage in seama vorbele lui Wil. Voi plecati acum spre regele de la nord. Drumul este usor, mai spuse imparatul. Trebuie sa mergeti spre nord, pana vedeti un castel mare, varuit in rosu si galben, adauga el.

- Bine, plecam chiar acum imparate, aproba Nic.

- Dar sper ca nu o sa-mi oboseasca piciorele, nu? Viitorul castigator trebuie sa aiba forta, comenta Wil.

Si cei doi plecara imediat spre regele de la nord

- va urma-

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 8

Si in timpul aventurilor lui Roberto si Corbin, Nic si Wil au avut si ei intamplari care mai decare mai spectaculoase. S-au dus la paznici si Nic a intrebat:
- Imparatul este in palat?
- Da, sigur ca este. Cine sunteti? Cu ce va putem ajuta? raspunse un paznic.
- Cautam o provocare. Tatal nostru ne-a zis sa-i cerem imparatului una ca sa ne testeze, raspunse Nic.
Paznicii adormira si Wil lua cheia din buzunarul unui paznic, apoi o fixa in iala ca sa deschida poarta.
- Wil, nu face asta! Trebuie sa sunam. Nu putem sa dam buzna asa.
- De ce? Mie nu-mi pasa de politete. Eu vreau doar sa ajung mai repede la imparat, ca sa-mi dea o provocare. Pentru ca sigur o sa castig.
- Trebuie sa inveti sa ai rabdare. " Cu rabdarea poti trece marea. " Fara rabdare si intelepciune nu castigi.
Nic puse cheia la loc si suna la poarta castelului. Un servitor deschise si il intreba pe Nic:
- Ce doresti, tinere? De ce deranjezi curtea regala?
- Eu si fratele meu suntem trimisi de tatal nostru sa vorbim cu imparatul.
- Asteptati sa-l intreb daca va primeste.
- Bine, dar grabitiva am....
- Wil, ce te-am invatat cu rabdarea? intreba Nic.
- Asta nu inseamna ca trebuie sa ascult stupizenile astea, nu?
- OF, Wil, Wil, ofta Nic.
Intre timp, servitorul se imtoarse si comunica:
- Imparatul va primeste ca sa afle mai multe amanunte despre voi.
- va urma-

alt clip cu mine

Intr-un spectacol, la palatul copiilor, am cantat un cantec din high school musical1 cu grupul vocal. Sunt pe you tube. Ma vedeti pe : http://www.youtube.com/watch?v=ZnSirPwna7U&feature=related
Sunt in randul 2 in dreapta. Puteti sa ma vedeti usor.

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 7

- Buna ziua, voi trebuie sa fiti Roberto si Corbin. Imparatul m-a instiintat de venirea voastra, spuse ghidul care statea in fata unei porti.

- Buna ziua, imparatul v-a spus si ce sa facem aici? intreba Roberto.

- Desigur, urmatima, raspunse ghidul.

Cei doi baieti il urmara pe ghid pana ajunsera la sfarsitul serei unde erau patru porti: una de aur, una de argint, alta de bronz si cealalta de cupru.

- Alegeti o poarte prin care sa treceti. Una va poate da comori, bucurie si fericire, alta va poate da blesteme, tristete si boli. Ganditiva foarte, foarte bine.

Roberto se gandi si intr-un sfarsit spuse:

- Eu aleg poarta de cupru. Nu vreau sa fiu lacom, imi place sa fie altii bucurosi si sanatosi.

- Foarte proasta alegere, o sa fii blestemat, iar eu o sa fiu bogat, pentru ca trec prin poarta de aur. De ce sa-ti pese de altii? Daca esti lacom ai tot ce-ti doresti. Poti chiar sa ii ei locul imparatului. HA, HA, HA!

Roberto n-a mai spus nimic si cei doi trecura prin portile alese.

- In timp, o sa se dovedeasca dala alegerea voastra a fost rea s-au buna. Dar ati ales fiecare opusul celuilalt.

- Normal, spuse Corbin cu rautate. Nici nu mai e nevoie sa se dovedeasca. Eu bogatia si el saracia.

- Sau poate e invers, rase ghidul.

- Nu are cum sa fie invers, zambi cu rautate Corbin.

- Nu se stie niciodata, zise Roberto.

Apoi ghidul ii conduse afara din labirintul de usi. Isi luara la revedere, apoi se urcara pe girafa si plecara.

- Hei, un om bogat nu trebuie tratat asa! Trebuie sa-mi aduceti caii imediat.

- De ce nu vrei sa stai tu pa capul girafei? O sa aiba grija sa nu cazi si poti vedea totul de acolo, propuse Roberto.

- Bine, de data asta ati scapat, dar daca o sa cad....

- Nu o sa cazi, nu-i asa girafo? spuse Roberto.

- Nu, nu-i asa, raspunse girafa.

- Girafo, nu vrei sa nu mai vorbeasca?

Si girafa se supuse.

Intr-un sfarsit, gasira caii band apa intr-o oaza. Se odihnira si ei umpic, dupa care plecara cu caii spre palatul imparatului de la rasarit.

- va urma-

azi sunt fericita

Imi intrerup povestea pentru ca azi mi s-a imtamplat ceva special. Mama m-a inscris pe roblogfest. ro si din sute de concurenti s-au calificat doar cei 20 cu mai multe voturi printrecare sunt si eu. Le multumesc tuturor celor care m-au votat. Va rog daca puteti sa ma votati si in runda a doua. Sunt asa de fericita. Nici nu-mi venea prin minte ca o sa castig. Incodata va multumesc celor care urmariti blogul meu si va place cum scriu. O sa scriu si povestea.

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 6

A doua zi de dimineata, cei doi fii pornira cand se trezira. Lui Corbin ii era atat de somn, atat de foame si atat de sete ca adormii pe cal si cazu. Calul se opri imediat si scoase un zgomot cum scot caii. Deodata calul lui Roberto se opri.
- Corbin, ai patit ceva? intreba fiul cel intelept.
Dar Corbin nu raspundea.
Deodata, de nu stiu unde, a aparut o girafa cu gatul pana la cer. Caii s-au speriat de ea si au fugit in departare.
- Nu va speriati de mine voinicilor, zise girafa cu un glas bland. Nu va fac nimic. Spunetim, cum ati ajuns voi aici?
Iar Roberto ii povestii tot.
Girafa zise:
- O sa incerc sa va ajut. Urcativa in spatele meu.
- Multumim foarte mult, grai Roberto.
Si girafa ii lua in spate si ii purta pana la capatul desertului, unde se ivi o cobra mare si rea. Roberto ii zise girafei sa ii dea ori un picior in burta, ori sa se rastoarne pe ea.
- Ai incredere in mine, mai spuse Roberto.
Vazandu-l cumsecade, girafa ii dadu sarpelui un picior in burta si se rasturna cu putere pe el. Roberto puse cobra intr-o plasa mare in care se aflau toate animalele cu care se confruntase. Corbin se trezise si Roberto plin de bucurie zise:
- Ce tare, ma bucur ca ti-ai revenit fratioare!
-Ma rog. Oau, unde ne aflam? spuse acesta.
- O girafa s-a oferit sa ne duca.
Restul nu mai spuse pentru ca stia ca fratele sau o sa protesteze.
- Eu nu stau pe creatura asta cu gatul pana la cer. Unde sunt caii nostri?
- Corbin, nu mai comenta!
Girafa se opri si ii dadu jos pe fii de taran, caci locul cu porti se vedea in apropiere.
- va urma -

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 5

Si feciorii au pornit imediat spre sud.Era cam multa caldura, caci traversau desertul. Pana si caii au transpirat. S-au intalnit cu serpi, lei, vulpi si camile, dar la toate le-a venit de hac Roberto. Iar Corbin n-a facut decat sa le enerveze. Pe sarpe la gonit punandui la gat o sfoara, pe lei facand foc cu chibriturile, pe vulpe catapultandui o gaina foarte departe, iar vulpea a fugit dupa ea. Camilei ii dadura apa si ea porni catre palat sa la fie animal la curtea imparatului si sa-i duca prin desert.
Tare obositi, baietii s-au oprit intr-o oaza si Roberto s-a dus la izvorul din apropiere sa bea apa impreuna cu calul sau. Calul si Roberto au mai mancat ierburi medicinale si flori, iar Roberto a facut culcusuri din frunze de palmier.
Corbin tipa nemultumit:
- Eu nu beau apa din izvorul acesta murdar si plin de deseuri. Si nu mananc plantele astea pe care si-au facut nevoile toate animalele! Si in niciun caz nu ma culc pe frunzele acestea pline de noroi aici, in salbaticie. Poate sa-mi cada o ghinda in cap! Mai bine mor de foame, sete si somn.
Calul lui Corbin insa manca, bau si se culca.
-va urma-

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 4

Cand intrara pe usa se mirara foarte tare.Vazura un tron sculptat in diamante, facut din aur si argint. Pe tron statea imparatul uitanduse uluit la ei.

- Draga imparate, maria ta, nu te supara , acesti......

- Cum indraznesti sa te infatisezi brusc in fata imparatulului si sa-l deranjezi?.....

- Draga tinere, vorbeste, spuse imparatul.

- Omuletul acesta si prietenii lui au nevoie de ajutor. Sunt tratati cu dispret, spuse Roberto.

- O , eu credeam ca ei sunt dornici sa faca orice. Cel putin asa mi-au spus ei, zise cu nedumerire imparatul.

- Dar eu i-am auzit soptindu-si in grajd ca nu se mai poate si ca sunt platiti prea putin. De ce la-ti mintit pe imparat? Intreba fiul de taran.

- Noi , noi....

- Ai curaj , tinere. Nu-ti fac nimic.

- Ne-a fost prea teama sa-i spunem nu imparatului, spuse piticul.

- Dar ce credeati ca va tai capul? Hei, piticilor, puteti sa-mi spuneti oricand daca va deranjeaza ceva, zise cu blandete imparatul.

- Multumim foarte mult, va ramanem recunoscatori, grai cu bucurie omuletul.

Acum imparatul repara totul, si alergiile.

Vazandul pe Roberto asa voinic, imparatul il trimise pentru un test intr-un loc numai cu porti care era spre sud. Voia sa-l vada si pe Corbin in actiune.

- va urma-

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 3

In tot acest timp, Corbin se duse la paznici si le zise cu dispret:
- Ce urati bosumflati! Treceti la treaba odata! De ce stati si leneviti? Eu v-as pune la treaba mai multa, daca as fi in locul imparatului.Si terminati odata cu stranutatul!
Cei noua paznici incepura sa planga, dar altul, mai destept, a fugit pe furis sa-l cheme pe Rberto. El alarga pe scari , pana il ajunse pe fiul de taran. Dupa ce Roberto asculta povestea, ii spuse micului gardian:
- Dragul meu domnisor, il cunosc foarte bine pe fratele meu. Lasatil sa adoarma, pentru ca nu mai poti sa-l trezesti. Duceti-l in palat, in camaruta cu paturi. Apoi veniti cu mine la imparat.
- Bine, multumim,esti un om foarte bun,spuse omuletul plin de recunostinta.
Ajunsera la capatul scarii si dara de o camaruta mica, cu un pat al regelui. Mai trecura de o usa si tare se mai mirara de ce vazura in fata ochilor.
- va urma-

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 2

Nic si Wil zarira la sfarsitul potecii un palat mare si nou, varuit in alb si albastru. La poarta palatului, care era mare si rosie, cu un lacat atasat de ea, patru paznici ai portii stateau pe sezlonguri si beau suc. Paznicii portii erau imbracati in straie de aur si argint, coiful armurii era sculptat din diamante, rubine si alte pietre pretioase.

Cat despre Roberto si Corbin, ei dara de un palat de culoare portocalie, tot, si turnurile, si caramida, si ferestrele. Acolo, gardienii portii erau niste oameni care stranutau si aveau alergii. Ei erau zece. De data asta erau imbracati in niste zdrente rupte si ude si erau plini de lacrimi pe obraz. De data asta ei stateau in grajdul cailor strangandu-le cacaul. Ei isi sopteau:

- Eu nu mai pot sa suport chinul acesta!

- Trebuie sa scapam imediat de aici.

- Eu ma gandesc lao evadare.

- Nu suntem platiti suficient!

- Of, ce urat miroase aici!

Roberto, care era atat de bun la suflet, se indrepta catre paznici si le grai:

- Saracii de voi, o sa incerc sa va ajut. O sa vorbesc cu imparatul.

Iar atunci un paznic zise:

- Nu poti sa faci asta pentru noi! Este prea politicos.

- Imparatul este prea bogat, adauga altul.

- Este cu mult mai nobil decat tine. Nu poti sa te arati in fata lui.

- Ei bine, nu sunt un las. E mai bine sa incerci inainte sa spui ca nu poti.

Si Roberto se indrepta catre poarte palatului care era, spre deosebire de tot palatul, alba ca si laptele.

Un gardian al portiistranuta p lacat, iar poarte se deschise imediat. Roberto pasi pe un covor rosu si intra intra intr-o in capere intunecata. Acolo se sprijini umpic de perete si vazu ca o caramida se misca. Se deschise un fel de tunel secret. In tunel erau niste scari. Roberto le urca incet.

- va urma-

inca o poveste

ma plictiseam in vacanta de sfarsit de semesru, si am mai scris o poveste. mami m-a ajutat sa impart pe capitole. o sa scriu in fiecare zi cate unul.

Poarta de cupru si cufarul cel mic

Capitolul 1
Traia odata de mult un taran foarte sarac, dar foarte cumsecade. Taranul acela avea 4 fii voinici si puternici:
Nic si Roberto erau mezinii care ascultau tot ce le zicea tatal lor si erau harnici , nevoie buna. Iar cei mai mari, Wil si Corbin erau atat de lenesi si neascultatori ca dormeau toata ziua. Mancarea trebuia sa le cada in gura,ca si in zicala aceea: " Cade para malaiata in gura lui natafleata".
Intr-o zi, tatal baietilor a decis sa-i puna pe fii lui la incercare. Le-a spus:
- Fiilor,duceti-va cate doi in diferite imparatii si cautati o provocare. Eu o sa imi cumpar de la iarmaroc un glob magic, in care o sa vad ce faceti. Cei doi care se descurca cel mai bine si iau hotararile cele mai intelepte o sa fie recompensati. Nic, fiule, tu o sa te duci cu Wil. Iar voi o sa va duceti impreuna, zise tatal cu blandete catre Roberto si Corbin.
Iar cei patru fii pornira spre locul indicat de taran.
Nic si Wil se dusera spre imparatia de la apus. Drumul era usor, caci trebuia doar sa mearga in directia apunerii soareli, pana zareau un palat. Dar cine stie cate primejdi puteau fi pe acel drum.
Ceilalti, Roberto si Corbin, au luat-o spre imparatia de la rasarit.

- va urma -

cum a fost in vacanta

in vacanta a fost cam rau. am fost racita si am stat in pat. probabil va intrebati de ce am racit. totul a-nceput:
m-am dus la sibiel la muzeul de icoane pe sticla duminica, cu mami si valentin. erau icoane foarte frumoase, dar era foarte foarte frig si nu aveam manusi. am vizitat si ocna sibiului. acolo lacurile erau secate, mizerabile si neingrijite.
iar acasa, am gasito pe ana verisoara mea, cu doctorita. ea i-a dat un antibiotic pentru ca, era racita cobza. mama mea mi-a zis sa dorm cu ea, iar eu am refuzat ca sa nu i-au raceala. oricum, imi petreceam mult timp langa ea pentru ca, daca ieseam undeva sau nu stateam in pat, ea se lua dupa mine. dar mama mi-a zis ca nu voi racii si eu am dormit cu ana. asa a trecut ziua de luni.
ziua de marti insa,m-am trezit duranduma rau gatul si tusind.m-a dus tusi la spital siam avut rosu in gat. asa a fost toata vacanta mea. si acum inca mai tusesc. dar atunci a fost groaznic.

alt clip in care ma vedeti mult mai bine

am fost cu grupul in piata unirii. eu sunt cea cu geaca rosie si cu casti roz pe urechi. cantam ice land, a fost multa lume si foarte frumos. am cantat foarte multe cantece, iar la sfarsit ne-a dat o punga cu dulciuri.

http://www.youtube.com/watch?v=FZQG7RuOIao&feature=related

un clip in care sunt si eu

am gasit pe youtube un clip in care de craciun am fost si eu pe scena mare a palatului. eu sunt in randul din fata, in partea stanga a clipului, cu centura albastra, a doua de la mijloc spre stanga. am cantat chrismas canon pe doua voci. sper sa va placa

http://www.youtube.com/watch?v=rqGfRvdX6Eo

cum sa-ti petreci timpul

Timpul este foarte pretios si nu trebuie sa il irosim. eu va sugerez sa va petreceti timpul in felul acesta daca nu vreti sa deveniti oameni de serviciu: dimineata va treziti devreme. pe la 7:00 este bine. dar sigur, daca sunteti foarte obositi pentru ca aveti multe teme sau daca vati intors tarziu de la serviciu sau ati avut multa treaba puteti sa va treziti pe la 9 sau 10 dar nu mai tarziu pentru ca intr-o zi aveti multe de facut. 1.te scoli din pat si faci gimnastica. este foarte buna oricand. 2. te duci sa te speli pe dinti, daca nu faci cari si o sa ai intalniri dureroase cu dentistul. 3.te duci sa mananci ceva: oua, lapte cu cereale, sandwis. asta mananc eu, dar voi mancati ce vreti. 4. te imbraci de zi. 5.daca ai ceva treaba de la serviciu sau daca trebuie sa te duci undeva dute acum.daca nu poti sa te relaxezi facand lucruri care iti plac. 6.acum daca vrei sa fi sanatos te sfatuiesc sa te duci la o sala de sport, sau sa alergi prin parc la aer curat. 7. acum este timpul sa citesti. 7. acum invata pentru scoala , liceu sau facultate si informeazate pe google despre: astronomie, chimie, religie , gramatica, zoologie. 8. dupa aceia ca sa va miscati mana si sa va dezvoltati scrisul este bine sa faceti fise literale despre ce ati scris. 9.acum inspirativa sau folositiva imaginatia. faceti un desen sau un colaj. nu conteaza daca nu aveti talent la desen. important e sa va distrati si sa incercati. 10.este timpul sa mancati de pranz. 11. fiecare om are dreptul sa se joace, sa doarma sa iasa la aer liber sa deseneze sa faca ce vrea el. puteti sa va relaxati cum vreti voi acum. 12.acum iesiti la aer liber prin parc. puteti sa va jucati, sa mergeti la bazin la parcul de distracti. 11.dupa o zi asa de lunga este timpul sa mergem sa mancam si sa ne culcam. acesta este un simplu ghid despre cum sa-ti petreci ziua in caz ca vrei sa gasesti un serviciu bun sa ai multe vacanta si bine-nteles fiecare copil are dreptul sa se joace sa vorbeasca cu ceilalti si sa nu fie timi. altfel nu ar avea o copilarie. eu cred ca daca ma ascultati va veti descurca bine in viata.

cum e sa fi bolnav

acum sunt racita. ma inteapa ceva tare in gat da nustiu ce e. nu pot sa vorbesc . ma exprim prin hartie si creion. stranut din cinci minute in cinci minute, imi curge nasul mereu si mai tusesc din cand in cand. acum din fericire nu am febra. maine nu ma duc la scoala si stau toata ziua in pat.
nu e deloc bine, am nasul infundat si din cauza asta nu pot sa respir, am si flegma in gat, iau multe medicamente, si nu-mi place sa stau in pat mereu. imi place sa ma joc, sa ma plimb prin parc, sa desenez etc. abia astept sa ma fac bine, desi mama mea zice ca sunt racita copza.

problema

Stie cineva cum se rezolva?
intr-un club sportiv se practica numai fotbalulsi voleiul.48de elevi practica fotbal si 45 volei.stiind ca 16 elevi practica si fotbalul si voleiul, sa se afle cati copii fac sport in acel club.

Spiridusii veseliei

am scris o poveste pentru thomas baietelul andreei si al lui alex dar nu pot sa o scriu eu pentru ca este foarte lunga si mi-ar lua mult timp si am rugato pe mami sa i-o dictez eu si ea sa o scrie. acum o sa mi-o scrie mami si voi o veti citi:

Spiridusii veseliei

Erau odata niste spiridusi care traiau intr-un satuc mic, de la marginea padurii. Dar ei, din pacate, erau foarte tristi. Erau mereu atacati de zane rele, cele mai rele zane din toata padurea. Dar era padurea amazoniana. Veneau in fiecare zi! Ii puneau pe saracii spiridusi la treaba. Saracutii munceau zi de zi... Dar era printre ei si un curajos mare pe care il chema Popovici Thomas. El in fiecare zi se sincroniza si inainte de ora 13:00, cand veneau zanele, el mereu pleca sau la balci, caci in oras era organizat un balci, sau se plimba spre inima padurii, unde erau doar zane bune, sau se plimba prin satuc si se furisa prin casele oamenilor si lua o muscatura din placintele delicioase de mere de pe pervaze.
Dar intr-o zi le-a zis si prietenilor lui sa vina cu el fiindca se plictisea singur. Iar de data asta zanele, fiindca nu au mai vazut niciun spiridus, au zis: "Haideti sa cautam in toata padurea, pana ii gasim!". Si asa au si facut.
Dar in timpul acesta spiridusii erau la balci si se indopau cu vata de zahar. Dupa ce zanele rele nu au gasit spiridusii, au decis sa caute prin sat, preschimbate in placinte cu mere. Intre timp, spiridusii venisera de la balci si, savurand mirosul delicios al placintelor cu mere, decisera sa se opreasca putin si prin sat. Cand au ajuns la o placinta, au fost capturati imediat. "Aoleu! Ce-o sa ne mai facem acum?" Zanele i-au adus in casa lor, care era o ciuperca neagra, in care era un fel de laborator cu creatii rele. Pe ei i-au legat cu catuse de un perete al laboratorului. Planuiau sa ii omoare cu laserul.
Thomas voia neaparat sa faca ceva in cazul asta. Se gandi la un plan. Cand voiau zanele rele sa dea drumul la laser, el a impins cu picioarele vopseaua ce o lasasera zanele in dreptul peretelui. Vopseaua ateriza chiar in capul unei zane. Zanele s-au suparat si au activat programul de autodistrugere, dar in apropierea unui spiridus era o galeata cu apa si catusele erau electrice. Spiridusul a impins in sus si apoi spre el galeata cu apa. Catusele se electrocutara si se deschisera automat. Spiridusul desfacu si catusele prietenilor sai, apoi fugira repede sa caute zanele rele. Se dusesera un pic in tabara lor, sa se inarmeze. Dupa aceea au trecut pe la prieteni, sa le ceara sa ii ajute, si toti pornira sa caute zanele rele. Si mersera, mersera, pana cand ajunsera la celalalt capat al padurii. Acolo s-au mai odihnit putin. Dupa aceea, plecara mai departe.
Intr-un sfarsit, gasira zanele intr-un orasel, departe de tot. Spiridusii erau inarmati si multi. Zanele s-au intrebat cum de au scapat. "Uite ca am scapat!", raspunse Thomas. "Fiindca am fost destepti". "Bine, daca vreti lupta, asta primiti!" spusera zanele. "Pe ei!" Thomas porunci: "Pe ele, baieti!"
Spiridusii aveau un skate mititel, o sfoara, o capcana de soareci si un pistol cu apa. "Sa inceapa lupta!". Thomas se catara pe skate si lovi cu rotile o zana. Altele fura inecate de apa si luate de franghie, iar celelalte stranse de capcana de soareci. Si asa de repede se sfarsi lupta.
Spiridusii batura palma. Zanele rele fusesera duse in spitalul de nebuni al orasului, unde era paza la usa. Spiridusii s-au intors bucurosi in padure, unde Thomas primi titlul de cel mai destept si curajos spiridus din lume. Printul spiridusilor. Si au trait fericiti si fara zane rele in continuare.

Sfarsit

cea mai frumoasa zi

Intr-o zi de duminica, Valentin ma dus la film. era high school musical 3 senior year si a fost foarte dragut. nu am mai asteptat Jetix pentru vizionarea acestui film. personajele mele preferate sunt cele principale: Troy Bolton(Zag Efron) ; Gabriella Montez (Vanesa Hudgens).
Dupa ce am iesit de la film, Valentin mi-a cumparat fursecuri cu stafide, fursecuri cokies si arahide in ciocolata. mmm! ce bun!
Dupa ce am gustat, am luat tranvaiul si am mers in spatele blocului, in parcul de distractii la rond. acolo am jucat derby,o intrecere cu cai, la care l-am batut pe Valentin, si ne-am dat intr-o roata de aceia mare.
Ce frumoasa senzatie! se vedea orasul de sus!
Si intr-un sfarsit am ajuns acasa si ne-am incalzit, am mancat si ne-am culcat.
SI ASA SE INCHEIE CEA MAI FRUMOASA ZI A MEA DE PANA ACUM!