George, Matei, Mihaela si tata au plecat in excursie la padure.
George intreaba:
- Tata, de ce nu sunt caprioare aici? Ele traiesc in padure.
- Da, dar caprioarelor le este frica de oameni.
- De ce? intreba George mirat.
- Pentru ca vanatorii sunt oameni care vaneaza caprioare.
- Dar noi nu suntem vanatori! intervine Mihaela.
- Da, dar caprioarele nu stiu acest lucru si se feresc de toti oamenii.
- Dar nu isi dau seama ca nu avem pusti, cutite si nu urmarim nimic? intreba Mihaela.
- Ele, pe vremuri erau linistite cand vedeau asta si se aratau in fata oamenilor. Oamenii le pacaleau insa, caci pareau complet inofensivi. Dar cand vedeau una profitau de ocazie, scoteau pustile care erau ascunse in niste cosuri de picnic in asa fel incat caprioarele sa creada ca au venit la picnic si impuscau. De atunci caprioarele nu se mai lasa pacalite de nici un om chiar daca simt ca e bun pentru ca cine stie cate pacaleli ascund acei oameni.
Copiii ascultara cu atentie.
Deodata George intreba:
- De unde sti toate astea aste, tata?
- Pe masura ce cresti mare oamenii iti povestesc, citesti si afli cat mai multe lucruri. O sa invatati si voi, la scoala. Matei, de ce stai asa de tacut?
- Admir peisajul, tata. Padurea este atat de frumoasa! Si va ascultam pe voi.
George intreaba:
- Tata, de ce nu sunt caprioare aici? Ele traiesc in padure.
- Da, dar caprioarelor le este frica de oameni.
- De ce? intreba George mirat.
- Pentru ca vanatorii sunt oameni care vaneaza caprioare.
- Dar noi nu suntem vanatori! intervine Mihaela.
- Da, dar caprioarele nu stiu acest lucru si se feresc de toti oamenii.
- Dar nu isi dau seama ca nu avem pusti, cutite si nu urmarim nimic? intreba Mihaela.
- Ele, pe vremuri erau linistite cand vedeau asta si se aratau in fata oamenilor. Oamenii le pacaleau insa, caci pareau complet inofensivi. Dar cand vedeau una profitau de ocazie, scoteau pustile care erau ascunse in niste cosuri de picnic in asa fel incat caprioarele sa creada ca au venit la picnic si impuscau. De atunci caprioarele nu se mai lasa pacalite de nici un om chiar daca simt ca e bun pentru ca cine stie cate pacaleli ascund acei oameni.
Copiii ascultara cu atentie.
Deodata George intreba:
- De unde sti toate astea aste, tata?
- Pe masura ce cresti mare oamenii iti povestesc, citesti si afli cat mai multe lucruri. O sa invatati si voi, la scoala. Matei, de ce stai asa de tacut?
- Admir peisajul, tata. Padurea este atat de frumoasa! Si va ascultam pe voi.
3 comentarii:
Succes in compus povesti...eu compun poezii!
la un moment dat, intr-o padure, o caprioara o sa aiba curaj sa se apropie de tine. nu stiu cand va fi asta, dar se va intampla.
foarte frumoase povestile tale!
valy:multumesc
ajnanina:multumesc, dar de unde stie aprioara ca sunt om bun?
Trimiteți un comentariu