Si feciorii au pornit imediat spre sud.Era cam multa caldura, caci traversau desertul. Pana si caii au transpirat. S-au intalnit cu serpi, lei, vulpi si camile, dar la toate le-a venit de hac Roberto. Iar Corbin n-a facut decat sa le enerveze. Pe sarpe la gonit punandui la gat o sfoara, pe lei facand foc cu chibriturile, pe vulpe catapultandui o gaina foarte departe, iar vulpea a fugit dupa ea. Camilei ii dadura apa si ea porni catre palat sa la fie animal la curtea imparatului si sa-i duca prin desert.
Tare obositi, baietii s-au oprit intr-o oaza si Roberto s-a dus la izvorul din apropiere sa bea apa impreuna cu calul sau. Calul si Roberto au mai mancat ierburi medicinale si flori, iar Roberto a facut culcusuri din frunze de palmier.
Corbin tipa nemultumit:
- Eu nu beau apa din izvorul acesta murdar si plin de deseuri. Si nu mananc plantele astea pe care si-au facut nevoile toate animalele! Si in niciun caz nu ma culc pe frunzele acestea pline de noroi aici, in salbaticie. Poate sa-mi cada o ghinda in cap! Mai bine mor de foame, sete si somn.
Calul lui Corbin insa manca, bau si se culca.
-va urma-
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu