vineri, 3 iunie 2011

Bookfest


Sambata trecuta a fost ,,Targul de Carte" la Romexpo. Am fost acolo impreua cu mama, petru lasarea cartii ,,Cateva sfarsituri de lume", de Adrian Georgescu, un prieten de-al nostru. Acolo a fost si Andi Moisescu, care ne-a spus cateva cuvinte despre carte, care de altfel era destul de draguta, chiar daca era pt. adulti). M-a amuzat faptul ca numele ei se potrivea cu sfarsitul lumii, care ,,avusese loc" cu o saptamana inainte de lansare.
Oricum, dupa aceea mama a cumparat cartea si Adrian ne-a dat un autograf. Apoi, eu m-am dus direct spre standul cu ,,Jurnalul unui pusti"( o carte de bezi deseate dupa care sut innebuiti copiii de pretutindeni) si mi-am luat volumul 3. Ne-am dus la o terasa din cladire sa mancam ceva cu niste prieteni de-ai mamei si eu am citit in continuu din noua mea carte care mirosea a proaspat-tiparit. Eram fericita.
Dupa terasa, ne-am intors ,,pe teren" sa ne mai luam niste carti. Am gasit o carte in engleza despre serialul meu favorit, ,,Glee" si apoi mi-am luat cele 3 volume din colectia ,,La Medeleni". Am chizitionat pana si o harta a Romaniei.
Era vreo 7:00-8:00 cand am plecat. Ne-am dus sa-i luam cadou unei colege pt. ziua ei, la mall. Dupa aceea, eu am mancat petru prima data la KFC. Si nu prea cred ca este un motiv de bucurie. Dar am vrut doar sa experimentez. Chiar daca aproape ,,am luat foc" de la acele aripioare picante, a fost dragut. Cand am ajuns acasa, m-am pus direct in pat(era tarziu).
Si uite asa mi-am petrecut eu ziua de sambata, 28 mai.

duminică, 29 mai 2011

Sfarsitul lumii


Presupun ca ati auzit toti despre incidentul care a avut loc sambata trecuta, pe 21 mai 2011. Cum? Chiar nu stiti? Nu pot sa cred! Dar sigur puteati afla daca v-ati fi dus in America, unde s-au cheltuit 140. ooo$ pentru pancarde care sa avertizeze omenirea despre Apocalipsa. Oamenii au facut mari sacrificii pe acolo: unii si-au vandut casele ca sa dea toti banii la biserica (sincer, eu nu stiam ca Dumnezeu accepta spaga dar probabil asta ne-a salvat), altii cica au incercat sa-si omoare copiii, ca ei sa nu fie ,,bombardati" cu asteroizi sau sa nu asiste exploziei ingrozitoare cu lava. Despre acest caz eu cred ca daca totusi, doamne fereste venea apocalipsa, pt. copii era ca un film 30D, inainte de ,,sad end"-ul catastrofal.
Stati putin! De ce nu mi-ati amintit? Sa va spun de unde a pornit toata chestia asta cu ,,Sfarsitul Lumii". Unii zic ca un batranel (nu stiu exact de unde) a ,,calculat" el cumva in biblie(ma gandesc ca era crestin, atunci) ca pe data asta Iisus se va intoarce pe Pamant, asa cum le-a promis apostolilor la Inaltare. Altii spun ca un anumit om cu ,,puteri speciale" a vorbit cu insusi Domnul nostru si El i-a spus nu stiu ce despre data asta. Dupa cum ati observat, parerile sunt impartite.
Well, pana la urma nu s-a intamplat nimic. Oricum, in seara respectiva eu m-am uitat la filmul Armageddon, pana pe la vreo 12 noaptea. In caz ca nu ati vazut filmul, este un SF dragut cu Bruce Willis, Ben Afleck, fata solistului de la Aerosmith s.a. Oricum, e despre Apocalipsa. Mai exact, un asteroid urias urma sa loveasca pamantul. Cei de la N.A.S.A. au trimis cea mai buna echipa de foraj(niste ,,nebuni") ca sa puna o bomba acolo. A fost destul de amuzant. Merita vazut. Cert este ca in timp ce eu si probabil multi altii vizionam acest film, toata omenirea statea cu paturica in mana si ursuletul in brate, uitandu-se la ceas si rugandu-se sa se faca odata 00:01(alta zi). Probabil babutele si americanii au fost pe deplin dezamagiti.
Oricum, nu stiu ce sa mai cred despre lumea asta. La cate carti si filme s-au facut pentru 2012... Au ajuns pana sa se si trimita mesaje pe mail prin care sa se anunte chestia asta si se indeamna oamenii la postit si rugaciuni, ca poate daca nu se reuseste cu bani, macar cu asta sa-l mituim pe Dumnezeu. :))
-The End-

miercuri, 23 februarie 2011

Campania pentru curatenie

In scoala noastra s-a organizat de curand o campanie anti-microbi, numita ,,O scoala mai curata, copii mai sanatosi!". Acest concurs este sponsorizat de Domestos si se tine in mai multe localitati din tara. In prima parte, trebuia sa se realizeze lucrari despre igiena si cum sa o pastram. In a doua, trebuia lucrat in echipa si scris un scenariu, tot despre microbi si cum sa-i tinem departe de noi. Acum, toate scolile si-au trimis lucrarile. Ca sa se stabileasca castigatorii, se voteaza pe internet. Daca vreti sa vedeti lucrarile si sa ajutati scoala noastra cu un vot, accesati link-ul http://www.zeromicrobi.ro/vot-vizitator.php, apasati pe ,,Campanie igiena in scoli", selectati localitatea Bucuresti si scoala nr. 100 Andrei Saguna, apoi apasati pe butonul ,,Voteaza". Acelasi lucru faceti si pentru rubrica ,,Concurs de scenarii".
Va multumesc ca m-ati ascultat!

marți, 22 februarie 2011

Vizitatorul de pe Naturino

Am mai scris o poveste. Am trimis-o la concursul Sammy, organizat de Hollywood Multiplex, si am castigat un premiu. Este despre o planeta a ecologiei. Dar asta o sa aflati voi oricum. Iata povestea:

Vizitatorul de pe Naturino

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un oras numit Naturo. Deviza orasului era: “Natura este cea care ne ingrijeste, noi trebuie sa o cinstim!”. Acest oras se afla pe alta planeta, numita Naturino. Acea planeta se mai numea si Planeta Verde, fiindca peste tot cresteau copaci si iarba. Aceasta se datora locuitorilor acestei planete, carora li se spunea ecologisti, pentru ca toti se ocupau in mod special de natura si le placea sa ajute plantele si animalele. Le tratau foarte frumos, pentru ca ei stiau ca in fiecare dintre ele se ascunde un suflet, ca cel al unui om. Fiindca stiau cand si cum sa taie copaci, apoi plantau altii in loc, padurile lor erau mereu dese si nesfarsite. Apele erau albastre, limpezi, atat de clare incat lumina patrundea aproape pana la fund. In parcuri, in fiecare zi vedeai copii construind casute pentru pasarele si hranindu-le. Veveritele aveau si ele casute speciale, ca sa nu mai raneasca scoarta copacilor. In casutele acelea, locuitorii aveau grija sa puna in fiecare toamna, pentru provizii, nuci, alune si ghinde. Copacii din padure, care avusesera nevoie de zeci de ani sa creasca, nu erau niciodata taiati pentru a face alte locuinte, stranduri, cladiri. Se construiau altele la marginea orasului si se foloseau toate locuintele deja intemeiate. In scoli se organizau mai tot timpul activitai legate de mediu. Elevii calatoreau pe alte planete, pentru a face curatenie si pentru a-i invata si pe altii ca trebuie sa isi schimbe atitudinea fata de mediu.

Intr-o zi, marele intelept al orasului, Naturolimo, a primit o scrisoare de la un cetatean naturolean. Scrisoarea comunica acest mesaj:

“Draga Naturolimo,

Sunt Naturi, un cetatean al orasului Naturo. Voiam sa te intreb urmatorul lucru. De ce in aer se simte din ce in ce mai rau un miros urat, ca cel al deseurilor de la fabrica de reciclat? Se simte un miros de cauciucuri arse si este fum. Pe mine si pe familia mea ne deranjeaza acest lucru si te rugam din suflet sa afli ce se intampla.

Semnat Naturi”

Aceasta scrisoare il puse pe ganduri pe Naturolimo. Oare ce se intampla? Niciodata n-au fost incidente de felul acesta in Naturo. Locuitorii orasului acesta erau civilizati si cu bun simt. Se intrista de indata ce citi. Incepu sa cerceteze zona. Nu mirosea a nimic bizar. Se intoarse inapoi acasa. Cerceta plicul de la Naturi. In sfarsit, gasi pe spatele lui un numar de telefon. Apela imediat.

- Alo! Buna ziua, ma numesc Naturolimo. Sunt inteleptul acestui oras.

- A, Naturolimo, desigur! Cine nu stie despre dumneavoastra! Buna ziua. Sunt Naturi. Naturi Naturoso. V-am trimis o scrisoare azi.

- Da, da. Din pricina aceasta te caut, domnule. Nu inteleg ce poate fi. Eu nu simt mirosul.

- Deocamdata, domnule. Asa am zis si eu cand mi-a povestit un prieten. Dar se extinde din ce in ce mai rau. Ce credeti ca ar putea fi?

- Nu am nicio idee.

- Domnule, noi nu putem iesi afara. Nu putem merge la serviciu, nici copiii nostri la scoala. Veniti, va rog, aici cat mai repede.

- Desigur. Vin acum.

Naturolimo isi lua pe el halatul verde, trusa de cercetare, o masca si pleca. Pe drum, el intalni un grup de oameni, care se indreptau in directia opusa lui, fugind.

- Ce s-a intamplat, oameni buni?

- Domnule, domnule! Este grav! Nu mai putem iesi din casa! Nu va duceti acolo! Au lesinat trei oameni.

Acum, Naturolimo era si mai convins sa plece. Le spuse celor ce fugeau sa se adaposteasca in casa lui si le dadu cheia. Cand ajunse la casa lui Naturi suna la poarta. Ii deschise o doamna inalta si slaba, cu un sortulet alb legat la brau. Ea purta o masca, pentru a nu inhala aer poluat sau microbi.

- Buna ziua. Sunteti doamna Naturoso?

- Da, eu sunt. Dumneavoastra sunteti domnul Naturolimo?

- Sigur.

- Atunci haideti in casa.

Femeia ii deschise o usa rosie, din lemn masiv. Cei doi intrara intr-o casa moderna, cu becuri economice, mobila noua si multe electronice. Doamna il conduse pana la o masa din marmura, cu scaune din piatra, situata in centrul camerei de zi.

- Luati un loc! ii sopti un barbat cu un ziar in mana si cu o cafea in fata.

- Dumneavoastra sunteti domnul Naturini?

- Corect. Ma bucur ca ati venit. Sunteti de incredere.

- Pai, nu aceasta este meseria mea?

- Vreti niste prajiturele? intreba doamna Naturoso cu politete.

- Daca imi dati, as vrea va rog frumos. Acum, sa trecem la subiect. Am simtit si eu mirosul. E ingrozitor intr-adevar. Si cu oamenii lesinati ce s-a intamplat?

- E in regula. S-au ocupat medicii de ei. A fost doar o stare de greata.

- Ah. Cert este ca trebuie sa rezolvam. Din cate am vazut, acest lucru vine de pe alta planeta. Am auzit ca este una pe care oamenii nu sunt civilizati. Parca se cheama Pamant.

- O! Pai, atunci, duceti-va, domnule! Repede! Pana nu devine mai grav.

- Da. este in sistemul solar Calea Lactee. Voi pleca la rasarit.

Este dimineata si Naturolimo este gata de decolare. S-a asezat confortabil pe scaun. Se uita la GPS. Il seteaza.

- La revedere, domnule! strigara cativa locuitori. Sa va intoarceti curand cu rezultate!

Naveta se inchise si porni. Mergea cu o viteza uluitoare. Trebuia sa te tii bine daca nu vroiai sa te clatini prea tare.

Este vineri. Naturolimo a ajuns pe Pamant. Se afla intr-un oras mare, spatios, scaldat in razele soarelui. La stanga sunt blocuri de beton inalte, iar la dreapta este o cladire lata, caramizie. Si, deodata, misuna cineva prin curtea acelei cladiri. Erau...copii! Naturolimo se bucura. El adora copiii. Ii invatase tot ce stia. Le umpluse mintea cu sfaturi si povesti. Erau norocosi cei care il intalneau. Traversa pe partea cealalta. Vorbi cu un copil.

- Buna, baiete! Ati terminat orele de scoala?

- Da. Cine sunteti dumneavoastra?

- Eu? Eu sunt inteleptul orasului Naturo. El este situat pe Planeta Verde, numita asa datorita ecologstilor de pe ea.

La inceput, copiii rasera.

- Cum sa fiti de pe alta planeta, domnule, cand ne vorbiti limba?

- Pai, ca sa va dovedesc, va pot invata multe lucruri interesante.

- Da? Ce anume?

- De exemplu, cum sa va purtati cu natura. Eu am venit aici pentru ca planeta voastra e prea poluata. Miroase urat a gunoi! Veniti cu mine in parc sa va arat!

Copiii il urmara. Inteleptul se opri in fata unui copac. Era foarte batran si in scoarta lui se afla o gaura uriasa. Naturolimo arata spre gaura.

- Aceasta, copii, se cheama scorbura. Ea este folosita de veverite pentru casa. Noi, pe planeta noastra, le facem casute si lor si pasarelelor, ca sa aiba unde sa stea fara sa dauneze copacilor. Si ca sa va arat ca veveritele sunt blande, acum iau o ghinda.

Naturolimo se intinse pana la copac si lua o ghinda. O ciocni de alta si facu un sunet ca o chemare. Deodata aparu o veverita. Era ca o blanita. Ii lua repede ghinda din palma si fugi.

- Vedeti?

Copiii cascara gura si ochii. Apoi, Naturolimo le mai povesti despre obiceiurile pe care le au ei pe planeta: despre reciclare, despre animale, sa se poarte frumos cu ele, despre pamanteni si cum distrug ei stratul de ozon cu poluarea, despre ce invata copiii la scoala in Naturo. Copiilor le-a placut ce au invatat si au fost de acord cu tot. Au stabilit impreuna ca vor povesti la scoala si vor face o campanie despre protejarea naturii, care va avea deviza ca a planetei Naturo, ca sa inteleaga si ceilalti cum trebuie sa se poarta Naturalimo se intoarse acasa si le povesti tuturor intamplarea cu pustii de scoala. Nici nu au mai simtit mirosul si au fost multumiti de faptul ca i-au indreptat si pe altii.

De atunci, cetatenii din orasul elevilor care l-au intalnit pe Naturolimo au fost civilizati. Si mai povestesc si astazi legenda Planetei Verzi.

duminică, 9 ianuarie 2011

Leon, catelusul meu


In noiembrie am luat un pui de Golden Retriever, de la o canisa din Medias. In vacanta de toamna, cand ne-am dus la Sibiu, am trecut si pe acolo special pentru Leon.
Leon este nascut pe 4 septembrie si acum are 4 luni. Ii place mult sa se joace. Jucaria lui preferata este o gaina de cauciuc care piuie cand o strangi. I-o arunci si ti-o aduce. Este foarte simpatic. Creste foarte mult, deoarece este o rasa de talie mare. Acum a invatat sa se urce in pat, desi se cam chinuieste, iar eu rad de el. Ii place la nebunie sa te pupe si sa te muste in joaca. Inainte, cand plecam de acasa il lasam intr-un tarc special pentru caini, ca sa nu roada mobila sau sa nu cada ceva peste el. Dar acum este mai greu. Are aproape 15 kilograme. Iar cand plecam se punea cu labutele pe tarc si incepea sa sara. Aproape il darama. Acum il tinem in bucatarie, unde nu sunt cabluri. Cand are multa energie, alearga ca un fulger prin toata casa. Iar pe afara, ce sa mai...:)). Il iubim foarte mult si el la fel pe noi!
In poza este el.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Cartea Cimitirului

Imi pare rau ca n-am mai scris de mult timp pe blog. M-am luat cu altele si am uitat.Dar va promit ca voi scrie mai des. La un moment dat nici nu mai prea citeam. Dar acum mi-am redescoperit pasiunea, odata cu o carte numita ,,The Graveyard Book"(Cartea Cimitirului), scrisa de Neil Gaiman. M-a impresionat foarte mult. Este despre un baietel, caruia familia i-a fost ucisa de un necunoscut bizar. El ajunge intr-un cimitir parasit si este adoptat de niste fantome. Are un paznic, Silas, care este intre lumea viilor si cea a mortilor. El ii aduce de mancare si il apara de Individul numit Jack, asasinul care i-a ucis familia. Nobody Owens(baiatul), poreclit Bod, invata multe lucruri si isi face multi prieteni in cimitir. Pentru el, acolo este casa. I s-a acordat libertatea cimitirului, deci vede ca mortii si ii vede pe ei. Trece prin multe aventuri. De multe ori intra in pericol cand se afla in lumea viilor. Desi este englezeasca, aceasta carte are si un personaj roman, miss Lupescu. Ea ii spune lui Bod ,,Nimeni"(in engleza, Nobody).
Aceasta carte m-a ajutat sa realizez ca toate miturile si povestile de groaza nu sunt adevarate, depinde doar cum privesti tu lucrurile. Monstrii si fantomele nu sunt neaparat rele. Neil Gaiman este, dupa parerea mea, un autor bun. El scrie ca sa-si aminteasca si sa le aminteasca si altora de copilarie.De cum gandeau ei atunci. Cand era mic, era pasionat mai ales de cartile fantastice si vrea ca si alti copii sa descopere cheia cititului.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Filmele mele preferate

Am vazut de curand doua filme. Mi-au placut foarte mult. Unul era regizat de Tim Burton, iar altul de DeanDeBlois si Chris Sanders, care au regizat Shreck si Kung Fu Panda. Primul este Alice in wonderland(Alice in tara minunilor), iar al doi-lea How to train your dragon(Cum sa-ti dresezi dragonul). Au fost super amandoua. La Alice am fost cu mama, in 3 aprilie, la avanpremiera. Acolo au fost prajituri si sandwish-uri + popcorn si suc pe gratis. La intrare o doamna m-a intrebat cati ani am. Mi-a spus ca filmul este cam de groaza si a intrebat-o pe mami daca imi da voie. Iar raspunsul, normal, a fost: ,,Da". A fost prima data cand ma duc la Imax. Mami a primit invitatie. La avanpremiera vin numai vedete si ziaristi. Iar mami a scris in revista Readers Digest despre film. El a fost cu Alice care era mare si se intorcea in tara minunilor, iar ei nu stiau daca este ,,acea Alice''. Acolo, ea a trecut prin multe peripetii si s-a luyptat de partea reginii albe cu cea de rosu, iar pana la urma a reusit sa ii taie capul celui mai rau si puternic monstru. De aceea, reginei de rosu nu i-a mai ramas niciun soldat. In urma acelei intamplari, Alice a invatat ca daca isi doreste ceva mult si lupta ca sa-l obtina poate si ca trebuie sa ia hotarari singura, nu sa-i lase pe ceilalti sa-i spuna ce sa faca.
La celalalt film, Cum sa-ti dresezi dragonul, am fost cu bona mea Ana, la 3D. Era vorba despre un baiat, care era fiul unui important viking, despre care nimeni nu credea ca poate ucite un dragon(vikingii credeau ca dragonii sunt rai, iar ei traiau pe taramul lor). Dar el, Sughit, voia sa demonstreze ca poate, iar el chiar isi dorea sa ucida unul. Asa ca intr-o zi a doborat unul cu un tun confectionat de el. Mai departe, a fost foarte dragut. Mi-a placut ca el mai tarziu si-a dat seama ca nu mai vrea sa ucida dragoni si, chiar mai mult, dresa unul. Filmul este cu Happy end. Mi-a placut foarte mult ca Furia Noptii, dragonul de care se temeau toti vikingi era de fapt simpatic si semana cu o pisicuta. Era foarte dragalas cand facea fata aceea care te roaga ceva, cea de catelus.
Ambele filme m-au impresionat si au fost foarte, foarte simpatice. Ma bucur ca le-am vazut.