Pe drum gasira ursul polar, se oprira un pic sa se odihneasca si ajunsera la palat care era de-acum mai mare, portocaliu, alb si albastru, se intalnira cu fratii lor si cu tatal lor spunand:
- Roberto si Nic au trecut testul. Era atata aur in comorile voastre si ati dovedit intelepciune. Veti fi urmasii imparatului.
- Multumim, tata.
- Paznicii se muta in casa noastra. Wil si Corbin vor face o scoala care o sa-i invete de ce o sa aiba nevoie in viata. Iar animalele pe care le-ati adus o sa le punem la circul palatului.
O sa fim foarte fericiti in acest palat. Si chemara un vrajitor care arunca blestemele lui Corbin si Wil. Imparatii zisera aratand catre o gramada de monede, perle, pietre pretioase, aur si argint:
- Tot le apartine urmasilor mei cei intelepti.
Imparatul de la apus era pe tron inaintea lui Nic si cel de la rasarit inaintea lui Roberto. Caci imparatii ( aici) nu au nici un fiu. Iar intre cele doua regate era pace acum.
Si asa traira fericiti in acel palat pana la adanci batraneti.
- Sfarsit-
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
foarte frumoasa povestea. interesant si interviul de pe monitorulsb.ro
ma bucur ca ti-a placut. si o sa scriu mai multe povesti.
uite, citeste aici http://www.ziarulcopiilor.com/?p=323
poate trimiti si tu o poveste
Ce coincidenta! Redactorul sef de acolo mi-a trimis un mail sa fiu redactor acolo de acum incolo si sa aleg subiecte pe care sa le scriu.
Tu de unde sti de acest ziar?
Trimiteți un comentariu