luni, 30 martie 2009

Primavara


Primavara a venit. Ea incalzeste vremea, dar cateodata mai sunt si ploi. Iarna cea geroasa a fost gonita din regatul ei rece si primavara cea frumoasa si calduroasa a fost incoronata.
Natura se trezeste la viata: musculitele cele jucause dezmortesc si ies de sub pamant, furnicutele au iar de munca, albinutele cele harnice polenizeaza florile, fluturii zboara din floare in floare zglobii si jucausi. Pasarile calatoare se intorc in tara si depun oua. Randunelele vin la cuiburile lor. Copiii ies afara la joaca, se bucura de cantul pasarelelor, iarba frageda si verde, pomii inmuguriti si campiile pline de flori. Parfumul lor este o mireasma de primavara si soarele lumineaza vesel. Primavara totul este minunat.

marți, 24 martie 2009

Cu Zapacita

Azi Zapacita a venit la mine. Probabil va intrebati cine e Zapacita. Ea este o fata foarte draguta, vesela tot timpul si jucausa. A fost asistenta unui claun. O gasiti pe linkul:
http://www.zapacita.ro/
Ii plac mult copiii si are un blog cu povesti pentru ei. Ea este de asemenea si redactor-sef la revista LILLIPUT pentru copii in care scrie cate o poveste in fiecare numar. In revista sunt si imagini de colorat si cd-uri cu cantecele. Eu am facut cunostinta cu ea, ne-am jucat, am povestit. Mi-a placut foarte mult. O sa vina cu mine si in parc si la palat. O sa ne distram. Nu-mi place de ea doar pentru ca scrie o poveste despre mine. Imi place felul cum e ea: pozitiva, optimista, vesela chiar daca a suparato cineva, draguta, buna.....etc. Imi place sa ma joc cu ea. Zambeste si rade mereu. Povestile ei sunt foarte frumoase.
Asa am descriso pe Zapacita.

luni, 23 martie 2009

In parc - desene pe asfalt
















Intr-o zi insorita si calda, in vacanta de vara dupa ce terminasem clasa 1 bunica mea venise din sibiu la mine in vizita in bucuresti.





Intr-o zi, buni mi-a zis ca daca vreau poate sa ma duca la teatru la palatul copiilor. Dupa piesa ,, Piatra din casa'' am trecut prin parc.





Dar inainte sa inceapa piesa noi ne opriseram pe o banca si pentru ca aveam creta la mine am inceput sa prezint familia. De data aceasta cu creta pe asfalt. Nu am terminat-o insa.





Deci hai sa revenim. Dupa piesa ne-am intors in locul acela. Am terminat de desenat toata familia.
Probabil va-ntrebati de ce in poze este noapte. Va explic eu: dupa ce am terminat desenele ne-am intors acasa. Valentin a venit tarziu noaptea si am iesit sa i le arat si sa le pozam.





vineri, 20 martie 2009

In padure-legenda caprioarelor (text compus de mine)


George, Matei, Mihaela si tata au plecat in excursie la padure.
George intreaba:
- Tata, de ce nu sunt caprioare aici? Ele traiesc in padure.
- Da, dar caprioarelor le este frica de oameni.
- De ce? intreba George mirat.
- Pentru ca vanatorii sunt oameni care vaneaza caprioare.
- Dar noi nu suntem vanatori! intervine Mihaela.
- Da, dar caprioarele nu stiu acest lucru si se feresc de toti oamenii.
- Dar nu isi dau seama ca nu avem pusti, cutite si nu urmarim nimic? intreba Mihaela.
- Ele, pe vremuri erau linistite cand vedeau asta si se aratau in fata oamenilor. Oamenii le pacaleau insa, caci pareau complet inofensivi. Dar cand vedeau una profitau de ocazie, scoteau pustile care erau ascunse in niste cosuri de picnic in asa fel incat caprioarele sa creada ca au venit la picnic si impuscau. De atunci caprioarele nu se mai lasa pacalite de nici un om chiar daca simt ca e bun pentru ca cine stie cate pacaleli ascund acei oameni.
Copiii ascultara cu atentie.
Deodata George intreba:
- De unde sti toate astea aste, tata?
- Pe masura ce cresti mare oamenii iti povestesc, citesti si afli cat mai multe lucruri. O sa invatati si voi, la scoala. Matei, de ce stai asa de tacut?
- Admir peisajul, tata. Padurea este atat de frumoasa! Si va ascultam pe voi.

joi, 19 martie 2009

interviu monitorul

Intre timp a aparut interviul cu mine in ziarul Monitorul de Sibiu. V-am zis mai devreme ca am dat interviu si in ziar. Imi place sa dau interviuri si sa scriu. Daca vreti, il puteti vizualiza pe link-ul:
http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/blogger_la_8_ani_60300.html

duminică, 15 martie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - ultimul capitol

Pe drum gasira ursul polar, se oprira un pic sa se odihneasca si ajunsera la palat care era de-acum mai mare, portocaliu, alb si albastru, se intalnira cu fratii lor si cu tatal lor spunand:
- Roberto si Nic au trecut testul. Era atata aur in comorile voastre si ati dovedit intelepciune. Veti fi urmasii imparatului.
- Multumim, tata.
- Paznicii se muta in casa noastra. Wil si Corbin vor face o scoala care o sa-i invete de ce o sa aiba nevoie in viata. Iar animalele pe care le-ati adus o sa le punem la circul palatului.
O sa fim foarte fericiti in acest palat. Si chemara un vrajitor care arunca blestemele lui Corbin si Wil. Imparatii zisera aratand catre o gramada de monede, perle, pietre pretioase, aur si argint:
- Tot le apartine urmasilor mei cei intelepti.
Imparatul de la apus era pe tron inaintea lui Nic si cel de la rasarit inaintea lui Roberto. Caci imparatii ( aici) nu au nici un fiu. Iar intre cele doua regate era pace acum.

Si asa traira fericiti in acel palat pana la adanci batraneti.

- Sfarsit-

sâmbătă, 14 martie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 10


In nord era atat de frig, ca Wil facuse turturi. Acolo se intalnira cu un urs polar, pe care Nic il prinse cu franghia si il azvarli departe de tot. Dar Wil scoase un sunet nemernic de frica si incepu sa strige dupa ajutor, iar caii se speriara si fugira, lasandui pe baieti in zapada. Baietii pornira in cautarea cailor. Dupa cateva zile s-au odihnit si au mancat intr-un han. In padure au gasit caii si au pornit mai departe. Caii au mancat fan din padure si astfel au ajuns la rege in scurt timp. El le-a spus:

- O, voi trebuie sa fiti doi baieti de taran care au nevoie de un test.

- Da, noi suntem, zise Nic.

- Unde este testul, rege strambat, adul odata, nu mai vreau sa astept, zise Wil.

- Esti prea nepoliticos, zise regele si ii conduse intr-o camera cu cufere.

- Alegetiva fiecare cate unul.

Nic zise:

- Eu il aleg pe cel mai mic, nu vreau sa fiu lacom.

- Eu il aleg pe cel mai mare. O sa fiu mai bogat si decat imparatul, arata Wil catre un cufar urias.

Si amandoi isi luara cuferele, isi luara la revedere de la rege, incalecara pe cai si plecara.

- va urma-

vineri, 13 martie 2009

s-a terminat roblogfest

S-a terminat roblogfest. A fost primul meu concurs, am fost cea mai mica dar totusi din 100 de concurenti eu am fost pe locul 10. Nu e extraordinar? Este primul meu concurs in blogosfera. Ii multumesc in primul rand Marei pentru ca la ea am vazut cum se face un blog. Si mi-a adus mai multi cititori de pe blogul ei. Eu m-am luat dupa blogul ei. Nu stiam ca pot sa ajung asa departe. Multumesc celor care m-au votat. Am dat si un interviu pe link-ul:

http://www.realitatea.net/cea-mai-tanara-bloggerita-din-concurs_473406.html

Am dat interviu si la monitorul de sibiu.

marți, 10 martie 2009

Ultima zi de vot la roblogfest


Maine e ultima zi in care puteti sa ma votati la roblogfest.ro. Daca vreti sa ma votati, trebuie sa intrati la Blog sub 18 ani, dar intai sa va faceti cont.
Multumesc celor care ma voteaza.

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 9


Nic pasi incet in palat pe un covor albastru. Servitorul arata spre o camera, care era in capatul holului. Era un hol lung si pe fiecare parte se aflau camere.

- Pe acolo se ajunge in sala tronului, zise servitorul.

Wil protesta:

- De ce trebuie sa traversez acest hol lung? Refuz pur si simplu.

- Wil, trebuie sa incerci. Cine stie ce recompensa ne-a pregatit tata?

Wil ofta si zise:

- Pot sa ma descurc si singur. Nu-mi mai zice ce sa fac! Sunt mai mare decat tine.

Si cei doi pasira in sala tronului, care era foarte mare, cu multi servitori care ii faceau pedichiura imparatului.

- Ce doriti de la mine? intreba imparatul.

Nic raspunse fara sa se fereasca:

- Maiestatea ta, imi cer scuze ca va deranjez. Tatal nostru ne-a trimis spre imparatia dumneavoastra, sa va cerem sa ne testati intelepciunea.

- Mai e alt motiv? intreba imparatul scarpinandusi barba.

- Da, in drum spre palat am zarit gardienii portii ca sforaiau pe sezlonguri, cu pahare de suc rasturnate pe jos, raspunse Nic.

Iar Wil protesta:

- E mai bine sa bei suc si sa stai in sezlonguri sa te bronzezi. Oamenii pot sa ia cheia din buzunarul tau si sa-si descuie singuri.

- HMMM, o sa va dau un test de intelepciune, dar cred ca il fac degeaba, pentru ca fratele tau nu-si foloseste deloc mintea. Cat despre paznici, ei mi-au zis de nenumarate ori cand au venit hotii ca ei sunt foarte responsabili. Ca probabil hotii au intrat pe geam, pe partile palatului, ca ei nu ar lasa nici un hot sa intre, ca stau si pazesc portile in fiecare secunda a zilei si a noptii. Inseamna ca au mintit. Sa vedeti ce o sa le fac, zise imparatul catre Nic, fara sa bage in seama vorbele lui Wil. Voi plecati acum spre regele de la nord. Drumul este usor, mai spuse imparatul. Trebuie sa mergeti spre nord, pana vedeti un castel mare, varuit in rosu si galben, adauga el.

- Bine, plecam chiar acum imparate, aproba Nic.

- Dar sper ca nu o sa-mi oboseasca piciorele, nu? Viitorul castigator trebuie sa aiba forta, comenta Wil.

Si cei doi plecara imediat spre regele de la nord

- va urma-

vineri, 6 martie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 8

Si in timpul aventurilor lui Roberto si Corbin, Nic si Wil au avut si ei intamplari care mai decare mai spectaculoase. S-au dus la paznici si Nic a intrebat:
- Imparatul este in palat?
- Da, sigur ca este. Cine sunteti? Cu ce va putem ajuta? raspunse un paznic.
- Cautam o provocare. Tatal nostru ne-a zis sa-i cerem imparatului una ca sa ne testeze, raspunse Nic.
Paznicii adormira si Wil lua cheia din buzunarul unui paznic, apoi o fixa in iala ca sa deschida poarta.
- Wil, nu face asta! Trebuie sa sunam. Nu putem sa dam buzna asa.
- De ce? Mie nu-mi pasa de politete. Eu vreau doar sa ajung mai repede la imparat, ca sa-mi dea o provocare. Pentru ca sigur o sa castig.
- Trebuie sa inveti sa ai rabdare. " Cu rabdarea poti trece marea. " Fara rabdare si intelepciune nu castigi.
Nic puse cheia la loc si suna la poarta castelului. Un servitor deschise si il intreba pe Nic:
- Ce doresti, tinere? De ce deranjezi curtea regala?
- Eu si fratele meu suntem trimisi de tatal nostru sa vorbim cu imparatul.
- Asteptati sa-l intreb daca va primeste.
- Bine, dar grabitiva am....
- Wil, ce te-am invatat cu rabdarea? intreba Nic.
- Asta nu inseamna ca trebuie sa ascult stupizenile astea, nu?
- OF, Wil, Wil, ofta Nic.
Intre timp, servitorul se imtoarse si comunica:
- Imparatul va primeste ca sa afle mai multe amanunte despre voi.
- va urma-

alt clip cu mine

Intr-un spectacol, la palatul copiilor, am cantat un cantec din high school musical1 cu grupul vocal. Sunt pe you tube. Ma vedeti pe : http://www.youtube.com/watch?v=ZnSirPwna7U&feature=related
Sunt in randul 2 in dreapta. Puteti sa ma vedeti usor.

joi, 5 martie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 7


- Buna ziua, voi trebuie sa fiti Roberto si Corbin. Imparatul m-a instiintat de venirea voastra, spuse ghidul care statea in fata unei porti.

- Buna ziua, imparatul v-a spus si ce sa facem aici? intreba Roberto.

- Desigur, urmatima, raspunse ghidul.

Cei doi baieti il urmara pe ghid pana ajunsera la sfarsitul serei unde erau patru porti: una de aur, una de argint, alta de bronz si cealalta de cupru.

- Alegeti o poarte prin care sa treceti. Una va poate da comori, bucurie si fericire, alta va poate da blesteme, tristete si boli. Ganditiva foarte, foarte bine.

Roberto se gandi si intr-un sfarsit spuse:

- Eu aleg poarta de cupru. Nu vreau sa fiu lacom, imi place sa fie altii bucurosi si sanatosi.

- Foarte proasta alegere, o sa fii blestemat, iar eu o sa fiu bogat, pentru ca trec prin poarta de aur. De ce sa-ti pese de altii? Daca esti lacom ai tot ce-ti doresti. Poti chiar sa ii ei locul imparatului. HA, HA, HA!

Roberto n-a mai spus nimic si cei doi trecura prin portile alese.

- In timp, o sa se dovedeasca dala alegerea voastra a fost rea s-au buna. Dar ati ales fiecare opusul celuilalt.

- Normal, spuse Corbin cu rautate. Nici nu mai e nevoie sa se dovedeasca. Eu bogatia si el saracia.

- Sau poate e invers, rase ghidul.

- Nu are cum sa fie invers, zambi cu rautate Corbin.

- Nu se stie niciodata, zise Roberto.

Apoi ghidul ii conduse afara din labirintul de usi. Isi luara la revedere, apoi se urcara pe girafa si plecara.

- Hei, un om bogat nu trebuie tratat asa! Trebuie sa-mi aduceti caii imediat.

- De ce nu vrei sa stai tu pa capul girafei? O sa aiba grija sa nu cazi si poti vedea totul de acolo, propuse Roberto.

- Bine, de data asta ati scapat, dar daca o sa cad....

- Nu o sa cazi, nu-i asa girafo? spuse Roberto.

- Nu, nu-i asa, raspunse girafa.

- Girafo, nu vrei sa nu mai vorbeasca?

Si girafa se supuse.

Intr-un sfarsit, gasira caii band apa intr-o oaza. Se odihnira si ei umpic, dupa care plecara cu caii spre palatul imparatului de la rasarit.

- va urma-

miercuri, 4 martie 2009

azi sunt fericita

Imi intrerup povestea pentru ca azi mi s-a imtamplat ceva special. Mama m-a inscris pe roblogfest. ro si din sute de concurenti s-au calificat doar cei 20 cu mai multe voturi printrecare sunt si eu. Le multumesc tuturor celor care m-au votat. Va rog daca puteti sa ma votati si in runda a doua. Sunt asa de fericita. Nici nu-mi venea prin minte ca o sa castig. Incodata va multumesc celor care urmariti blogul meu si va place cum scriu. O sa scriu si povestea.

luni, 2 martie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 6

A doua zi de dimineata, cei doi fii pornira cand se trezira. Lui Corbin ii era atat de somn, atat de foame si atat de sete ca adormii pe cal si cazu. Calul se opri imediat si scoase un zgomot cum scot caii. Deodata calul lui Roberto se opri.
- Corbin, ai patit ceva? intreba fiul cel intelept.
Dar Corbin nu raspundea.
Deodata, de nu stiu unde, a aparut o girafa cu gatul pana la cer. Caii s-au speriat de ea si au fugit in departare.
- Nu va speriati de mine voinicilor, zise girafa cu un glas bland. Nu va fac nimic. Spunetim, cum ati ajuns voi aici?
Iar Roberto ii povestii tot.
Girafa zise:
- O sa incerc sa va ajut. Urcativa in spatele meu.
- Multumim foarte mult, grai Roberto.
Si girafa ii lua in spate si ii purta pana la capatul desertului, unde se ivi o cobra mare si rea. Roberto ii zise girafei sa ii dea ori un picior in burta, ori sa se rastoarne pe ea.
- Ai incredere in mine, mai spuse Roberto.
Vazandu-l cumsecade, girafa ii dadu sarpelui un picior in burta si se rasturna cu putere pe el. Roberto puse cobra intr-o plasa mare in care se aflau toate animalele cu care se confruntase. Corbin se trezise si Roberto plin de bucurie zise:
- Ce tare, ma bucur ca ti-ai revenit fratioare!
-Ma rog. Oau, unde ne aflam? spuse acesta.
- O girafa s-a oferit sa ne duca.
Restul nu mai spuse pentru ca stia ca fratele sau o sa protesteze.
- Eu nu stau pe creatura asta cu gatul pana la cer. Unde sunt caii nostri?
- Corbin, nu mai comenta!
Girafa se opri si ii dadu jos pe fii de taran, caci locul cu porti se vedea in apropiere.
- va urma -

duminică, 1 martie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 5

Si feciorii au pornit imediat spre sud.Era cam multa caldura, caci traversau desertul. Pana si caii au transpirat. S-au intalnit cu serpi, lei, vulpi si camile, dar la toate le-a venit de hac Roberto. Iar Corbin n-a facut decat sa le enerveze. Pe sarpe la gonit punandui la gat o sfoara, pe lei facand foc cu chibriturile, pe vulpe catapultandui o gaina foarte departe, iar vulpea a fugit dupa ea. Camilei ii dadura apa si ea porni catre palat sa la fie animal la curtea imparatului si sa-i duca prin desert.
Tare obositi, baietii s-au oprit intr-o oaza si Roberto s-a dus la izvorul din apropiere sa bea apa impreuna cu calul sau. Calul si Roberto au mai mancat ierburi medicinale si flori, iar Roberto a facut culcusuri din frunze de palmier.
Corbin tipa nemultumit:
- Eu nu beau apa din izvorul acesta murdar si plin de deseuri. Si nu mananc plantele astea pe care si-au facut nevoile toate animalele! Si in niciun caz nu ma culc pe frunzele acestea pline de noroi aici, in salbaticie. Poate sa-mi cada o ghinda in cap! Mai bine mor de foame, sete si somn.
Calul lui Corbin insa manca, bau si se culca.
-va urma-