In parc - desene pe asfalt

Intr-o zi insorita si calda, in vacanta de vara dupa ce terminasem clasa 1 bunica mea venise din sibiu la mine in vizita in bucuresti.

Intr-o zi, buni mi-a zis ca daca vreau poate sa ma duca la teatru la palatul copiilor. Dupa piesa ,, Piatra din casa'' am trecut prin parc.

Dar inainte sa inceapa piesa noi ne opriseram pe o banca si pentru ca aveam creta la mine am inceput sa prezint familia. De data aceasta cu creta pe asfalt. Nu am terminat-o insa.

Deci hai sa revenim. Dupa piesa ne-am intors in locul acela. Am terminat de desenat toata familia.

Probabil va-ntrebati de ce in poze este noapte. Va explic eu: dupa ce am terminat desenele ne-am intors acasa. Valentin a venit tarziu noaptea si am iesit sa i le arat si sa le pozam.

In padure-legenda caprioarelor (text compus de mine)

George, Matei, Mihaela si tata au plecat in excursie la padure.
George intreaba:
- Tata, de ce nu sunt caprioare aici? Ele traiesc in padure.
- Da, dar caprioarelor le este frica de oameni.
- De ce? intreba George mirat.
- Pentru ca vanatorii sunt oameni care vaneaza caprioare.
- Dar noi nu suntem vanatori! intervine Mihaela.
- Da, dar caprioarele nu stiu acest lucru si se feresc de toti oamenii.
- Dar nu isi dau seama ca nu avem pusti, cutite si nu urmarim nimic? intreba Mihaela.
- Ele, pe vremuri erau linistite cand vedeau asta si se aratau in fata oamenilor. Oamenii le pacaleau insa, caci pareau complet inofensivi. Dar cand vedeau una profitau de ocazie, scoteau pustile care erau ascunse in niste cosuri de picnic in asa fel incat caprioarele sa creada ca au venit la picnic si impuscau. De atunci caprioarele nu se mai lasa pacalite de nici un om chiar daca simt ca e bun pentru ca cine stie cate pacaleli ascund acei oameni.
Copiii ascultara cu atentie.
Deodata George intreba:
- De unde sti toate astea aste, tata?
- Pe masura ce cresti mare oamenii iti povestesc, citesti si afli cat mai multe lucruri. O sa invatati si voi, la scoala. Matei, de ce stai asa de tacut?
- Admir peisajul, tata. Padurea este atat de frumoasa! Si va ascultam pe voi.

interviu monitorul

Intre timp a aparut interviul cu mine in ziarul Monitorul de Sibiu. V-am zis mai devreme ca am dat interviu si in ziar. Imi place sa dau interviuri si sa scriu. Daca vreti, il puteti vizualiza pe link-ul:
http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/blogger_la_8_ani_60300.html

Poarta de cupru si cufarul cel mic - ultimul capitol

Pe drum gasira ursul polar, se oprira un pic sa se odihneasca si ajunsera la palat care era de-acum mai mare, portocaliu, alb si albastru, se intalnira cu fratii lor si cu tatal lor spunand:
- Roberto si Nic au trecut testul. Era atata aur in comorile voastre si ati dovedit intelepciune. Veti fi urmasii imparatului.
- Multumim, tata.
- Paznicii se muta in casa noastra. Wil si Corbin vor face o scoala care o sa-i invete de ce o sa aiba nevoie in viata. Iar animalele pe care le-ati adus o sa le punem la circul palatului.
O sa fim foarte fericiti in acest palat. Si chemara un vrajitor care arunca blestemele lui Corbin si Wil. Imparatii zisera aratand catre o gramada de monede, perle, pietre pretioase, aur si argint:
- Tot le apartine urmasilor mei cei intelepti.
Imparatul de la apus era pe tron inaintea lui Nic si cel de la rasarit inaintea lui Roberto. Caci imparatii ( aici) nu au nici un fiu. Iar intre cele doua regate era pace acum.

Si asa traira fericiti in acel palat pana la adanci batraneti.

- Sfarsit-

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 10

In nord era atat de frig, ca Wil facuse turturi. Acolo se intalnira cu un urs polar, pe care Nic il prinse cu franghia si il azvarli departe de tot. Dar Wil scoase un sunet nemernic de frica si incepu sa strige dupa ajutor, iar caii se speriara si fugira, lasandui pe baieti in zapada. Baietii pornira in cautarea cailor. Dupa cateva zile s-au odihnit si au mancat intr-un han. In padure au gasit caii si au pornit mai departe. Caii au mancat fan din padure si astfel au ajuns la rege in scurt timp. El le-a spus:

- O, voi trebuie sa fiti doi baieti de taran care au nevoie de un test.

- Da, noi suntem, zise Nic.

- Unde este testul, rege strambat, adul odata, nu mai vreau sa astept, zise Wil.

- Esti prea nepoliticos, zise regele si ii conduse intr-o camera cu cufere.

- Alegetiva fiecare cate unul.

Nic zise:

- Eu il aleg pe cel mai mic, nu vreau sa fiu lacom.

- Eu il aleg pe cel mai mare. O sa fiu mai bogat si decat imparatul, arata Wil catre un cufar urias.

Si amandoi isi luara cuferele, isi luara la revedere de la rege, incalecara pe cai si plecara.

- va urma-

s-a terminat roblogfest

S-a terminat roblogfest. A fost primul meu concurs, am fost cea mai mica dar totusi din 100 de concurenti eu am fost pe locul 10. Nu e extraordinar? Este primul meu concurs in blogosfera. Ii multumesc in primul rand Marei pentru ca la ea am vazut cum se face un blog. Si mi-a adus mai multi cititori de pe blogul ei. Eu m-am luat dupa blogul ei. Nu stiam ca pot sa ajung asa departe. Multumesc celor care m-au votat. Am dat si un interviu pe link-ul:

http://www.realitatea.net/cea-mai-tanara-bloggerita-din-concurs_473406.html

Am dat interviu si la monitorul de sibiu.

Ultima zi de vot la roblogfest

Maine e ultima zi in care puteti sa ma votati la roblogfest.ro. Daca vreti sa ma votati, trebuie sa intrati la Blog sub 18 ani, dar intai sa va faceti cont.

Multumesc celor care ma voteaza.