Cartea Cimitirului

Imi pare rau ca n-am mai scris de mult timp pe blog. M-am luat cu altele si am uitat.Dar va promit ca voi scrie mai des. La un moment dat nici nu mai prea citeam. Dar acum mi-am redescoperit pasiunea, odata cu o carte numita ,,The Graveyard Book"(Cartea Cimitirului), scrisa de Neil Gaiman. M-a impresionat foarte mult. Este despre un baietel, caruia familia i-a fost ucisa de un necunoscut bizar. El ajunge intr-un cimitir parasit si este adoptat de niste fantome. Are un paznic, Silas, care este intre lumea viilor si cea a mortilor. El ii aduce de mancare si il apara de Individul numit Jack, asasinul care i-a ucis familia. Nobody Owens(baiatul), poreclit Bod, invata multe lucruri si isi face multi prieteni in cimitir. Pentru el, acolo este casa. I s-a acordat libertatea cimitirului, deci vede ca mortii si ii vede pe ei. Trece prin multe aventuri. De multe ori intra in pericol cand se afla in lumea viilor. Desi este englezeasca, aceasta carte are si un personaj roman, miss Lupescu. Ea ii spune lui Bod ,,Nimeni"(in engleza, Nobody).
Aceasta carte m-a ajutat sa realizez ca toate miturile si povestile de groaza nu sunt adevarate, depinde doar cum privesti tu lucrurile. Monstrii si fantomele nu sunt neaparat rele. Neil Gaiman este, dupa parerea mea, un autor bun. El scrie ca sa-si aminteasca si sa le aminteasca si altora de copilarie.De cum gandeau ei atunci. Cand era mic, era pasionat mai ales de cartile fantastice si vrea ca si alti copii sa descopere cheia cititului.

Filmele mele preferate

Am vazut de curand doua filme. Mi-au placut foarte mult. Unul era regizat de Tim Burton, iar altul de DeanDeBlois si Chris Sanders, care au regizat Shreck si Kung Fu Panda. Primul este Alice in wonderland(Alice in tara minunilor), iar al doi-lea How to train your dragon(Cum sa-ti dresezi dragonul). Au fost super amandoua. La Alice am fost cu mama, in 3 aprilie, la avanpremiera. Acolo au fost prajituri si sandwish-uri + popcorn si suc pe gratis. La intrare o doamna m-a intrebat cati ani am. Mi-a spus ca filmul este cam de groaza si a intrebat-o pe mami daca imi da voie. Iar raspunsul, normal, a fost: ,,Da". A fost prima data cand ma duc la Imax. Mami a primit invitatie. La avanpremiera vin numai vedete si ziaristi. Iar mami a scris in revista Readers Digest despre film. El a fost cu Alice care era mare si se intorcea in tara minunilor, iar ei nu stiau daca este ,,acea Alice''. Acolo, ea a trecut prin multe peripetii si s-a luyptat de partea reginii albe cu cea de rosu, iar pana la urma a reusit sa ii taie capul celui mai rau si puternic monstru. De aceea, reginei de rosu nu i-a mai ramas niciun soldat. In urma acelei intamplari, Alice a invatat ca daca isi doreste ceva mult si lupta ca sa-l obtina poate si ca trebuie sa ia hotarari singura, nu sa-i lase pe ceilalti sa-i spuna ce sa faca.
La celalalt film, Cum sa-ti dresezi dragonul, am fost cu bona mea Ana, la 3D. Era vorba despre un baiat, care era fiul unui important viking, despre care nimeni nu credea ca poate ucite un dragon(vikingii credeau ca dragonii sunt rai, iar ei traiau pe taramul lor). Dar el, Sughit, voia sa demonstreze ca poate, iar el chiar isi dorea sa ucida unul. Asa ca intr-o zi a doborat unul cu un tun confectionat de el. Mai departe, a fost foarte dragut. Mi-a placut ca el mai tarziu si-a dat seama ca nu mai vrea sa ucida dragoni si, chiar mai mult, dresa unul. Filmul este cu Happy end. Mi-a placut foarte mult ca Furia Noptii, dragonul de care se temeau toti vikingi era de fapt simpatic si semana cu o pisicuta. Era foarte dragalas cand facea fata aceea care te roaga ceva, cea de catelus.
Ambele filme m-au impresionat si au fost foarte, foarte simpatice. Ma bucur ca le-am vazut.

Roblogfest

As vrea in primul rand sa ii multumesc Zapacitei ca m-a propus, dar din pacate regulile la Roblogfest sunt sa scrii cel putin o data pe saptamana, iar eu m-am uitat la datele posturilor mele si sunt diferente de 2-3 saptamani intre ele, pentru ca acum am crescut, sunt clasa a 3-a si nu prea mai am timp sa scriu atat de des pe blog pentru ca am si activitati extrascolare, si teme mai multe, iar uneori sunt obosita seara si cand stau la calculator nu mai prea am chef sa scriu. Vorbesc pe mess si ascult muzica. Dar anul viitor voi incerca sa imi fac mai mult timp pentru blog.

Nic, un coleg de al mamei

Nic (Niculae), un coleg de al mamei, a aflat acum doua saptamani ca are leucemie(o boala a sangelui de care se poate muri). Daca as putea sa-l ajut cu ceva, as face-o, pentru ca este un om bun.

Era colegul de serviciu al mamei si se intalneau in fiecare zi. Stateau la birouri, foarte aproape. Odata, Nic a venit la noi acasa. Mi-a povestit ca tatal lui a lucrat la circ si calatorea cu el. Mi-a spus ca la circul acela erau foarte multe animale si mi-a povestit cum se imblanzeau tigri atunci. Se electrocutau si atunci li se facea frica de dresori, iar in spectacole ii ascultau. Lui ii era mila de ei, dar nu putea sa faca nimic. Totusi, a spus ca pentru el si pentru toata lumea din sala era spectaculos sa vada niste animale salbatice ascultand comenzile unui om, cand puteau sa-l manance din start.

Cand era colegul mamei, o ajuta des cand avea probleme. Chiar la cateva zile dupa ce Nic s-a internat, mama a avut o problema pentru ca nu putea sa intre pe Facebook si s-a gandit sa-l sune pe Nic. Dar abia apoi si-a dat seama ca nu mai are cum.

Mai jos este linkul de la blogul lui, pe care scrie din spital. Are un laptop cu el si s-a gandit sa-si scrie povestea. Eu am scris acest text, in speranta ca poate il veti ajuta cu niste bani pentru tratamente. Pe blogul lui scrie cum puteti dona. Linkul:

http://niculae-ionescu.blogspot.com/

La filmare

Sambata aceasta am fost la o filmare cu grupul meu vocal, Adagio. Am cantat piesele Heal the world si We are the world ale lui Michael Jackson. Ne vom vedea la Paris. Mai jos e link-ul de la filmulet. Dar din pacate, Valentin nu a reusit sa filmeze tot:

http://www.youtube.com/user/ancatitorov

In tabara

In tabara, chiar daca nu m-am inteles cu colegele de camera au fost si parti bune. A fost pentru mine cea de a doua tabara, Tantum Lemon, la care v-am rugat sa ma votati. Activitatile au fost distractive. Am fost la sanius in curtea cabanei de cateva ori, dar si pe partia Zanoaga din Bran. Ne-au si impartit pe echipe si a trebuit sa scriem propriul scenariu , apoi jos, in sala de mese, ne-am interpretat fiecare piesele de teatru costumati si pictati pe fata. Intr-o zi, am jucat un joc numit ,,Vanatoarea de artefacte'', unde am fost tot pe echipe si a trebuit sa gasim niste obiecte scrise pe o foaie. Castigau cei care gaseau cele mai multe sau toate obiectele. Acolo am fost 2 echipe si am iesit la egalitate. Dar cel mai amuzant la jocul acesta era ca nu aveam voie sa iesim din cabana, iar pe lista erau trecute si trei furnici ca sa vada animatorii cum improvizam. In seara de sfarsit am facut karaoke si iarasi ne-au impartit pe echipe. De data asta a trebuit sa ne alegem un nume, sa ne cream un imn si un steag. In echipe, am avut fiecare cate 7 probe. Angi si Tzupi(animatorii) ne-au dat o foaie cu probe unde noi trebuia sa scriem care dintre membrii echipei noastre participa la ele. Fiecare membru trebuia sa se inscrie la 2 activitati in afara de maraton, unde participa toata echipa. La unele probe participau 2 din aceeasi echipa, iar la majoritatea probelor, participa doar unul.

P.S. Cand Angi si Tzupi ne vor trimite cd-ul cu poze, le voi posta si pe ele.

-va urma-

O mare surpriza (continuarea)

Va amintesc ca marea surpriza a fost faptul ca parintii mei m-au dus la Paris, dar am aflat ca fac asta doar pe aeroport.

Asa: v-am povestit ca am ajuns si pe la Disney Land unde am stat 7 ore. A fost cea mai frumoasa zi de pana acum!!! Acolo m-am dat in mountain roussuri, am fost la 2 case de groaza(una dintre ele era facuta dupa un film: Twilight Zone. In aceea te urcai intr-un lift, cel de serviciu si te duceai intr-o alta dimensiune. Era foarte tare. Liftul acela urca atat de tare incat simteai ca podeaua cade de sub tine. Defapt, asa si era. Podeaua fugea de sub tine in timp ce te ridicai. Numai ca, nu puteai sa cazi. Aveai centura si trebuia sa stai rezemat de scaun, iar podeaua se intorcea repede. Pe la jumatatea urcarii, era o oglinda. Te opreai brusc in fata ei, si auzeai o voce groasa de barbat care spunea: ,, Say bie-bie from real world "! Iar toti faceam cu mana si ne vedeam in oglinda. Apoi, dintr-o data, o luam iarasi in sus cu o viteza si mai mare, pana ajungeam in capat. De acolo se vedea tot Disney Land-ul. Apoi, iarasi o luam in jos si ne opream pe la jumatatea drumului unde, de data aceasta erau niste fantome in fata noastra care radeau si se miscau. Apoi iar am ajuns sus, unde am stat 2 secunde, am gonit cu viteza luminii la pamant. Apoi s-a terminat turul. Cu totii am iesit din lift, iar noi ne-am luat o poza cu noi in lift cum ni se vedea parul atunci cand coboram foarte repede).
In a doua casa a groazei, te urcai intr-un fel de barca si iti dadeai drumul pe o apa. Acolo era foarte intuneric, vedeam fantome si dovleci sculptati ca de Halloween, zombii si din cand in cand ne opream brusc si o voce ne zicea in engleza: ,,Spiritele cele rele nu ne lasa sa ne continuam drumul. Ne tin prizonieri. Asteptati pana ce o sa ne eliberam din ghearele lor." La sfarsitul turui, dupa ce vazusem destui scheleti care voiau sa ne dea cu topoarele in cap, ne-am oprit in fata unei oglinzi uriase care ne aratau ca aveam in cap un cap mic de schelet.
- va urma-