Am mai scris o poveste. Am trimis-o la concursul Sammy, organizat de Hollywood Multiplex, si am castigat un premiu. Este despre o planeta a ecologiei. Dar asta o sa aflati voi oricum. Iata povestea:
Vizitatorul de pe Naturino
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, un oras numit Naturo. Deviza orasului era: “Natura este cea care ne ingrijeste, noi trebuie sa o cinstim!”. Acest oras se afla pe alta planeta, numita Naturino. Acea planeta se mai numea si Planeta Verde, fiindca peste tot cresteau copaci si iarba. Aceasta se datora locuitorilor acestei planete, carora li se spunea ecologisti, pentru ca toti se ocupau in mod special de natura si le placea sa ajute plantele si animalele. Le tratau foarte frumos, pentru ca ei stiau ca in fiecare dintre ele se ascunde un suflet, ca cel al unui om. Fiindca stiau cand si cum sa taie copaci, apoi plantau altii in loc, padurile lor erau mereu dese si nesfarsite. Apele erau albastre, limpezi, atat de clare incat lumina patrundea aproape pana la fund. In parcuri, in fiecare zi vedeai copii construind casute pentru pasarele si hranindu-le. Veveritele aveau si ele casute speciale, ca sa nu mai raneasca scoarta copacilor. In casutele acelea, locuitorii aveau grija sa puna in fiecare toamna, pentru provizii, nuci, alune si ghinde. Copacii din padure, care avusesera nevoie de zeci de ani sa creasca, nu erau niciodata taiati pentru a face alte locuinte, stranduri, cladiri. Se construiau altele la marginea orasului si se foloseau toate locuintele deja intemeiate. In scoli se organizau mai tot timpul activitai legate de mediu. Elevii calatoreau pe alte planete, pentru a face curatenie si pentru a-i invata si pe altii ca trebuie sa isi schimbe atitudinea fata de mediu.
Intr-o zi, marele intelept al orasului, Naturolimo, a primit o scrisoare de la un cetatean naturolean. Scrisoarea comunica acest mesaj:
“Draga Naturolimo,
Sunt Naturi, un cetatean al orasului Naturo. Voiam sa te intreb urmatorul lucru. De ce in aer se simte din ce in ce mai rau un miros urat, ca cel al deseurilor de la fabrica de reciclat? Se simte un miros de cauciucuri arse si este fum. Pe mine si pe familia mea ne deranjeaza acest lucru si te rugam din suflet sa afli ce se intampla.
Semnat Naturi”
Aceasta scrisoare il puse pe ganduri pe Naturolimo. Oare ce se intampla? Niciodata n-au fost incidente de felul acesta in Naturo. Locuitorii orasului acesta erau civilizati si cu bun simt. Se intrista de indata ce citi. Incepu sa cerceteze zona. Nu mirosea a nimic bizar. Se intoarse inapoi acasa. Cerceta plicul de la Naturi. In sfarsit, gasi pe spatele lui un numar de telefon. Apela imediat.
- Alo! Buna ziua, ma numesc Naturolimo. Sunt inteleptul acestui oras.
- A, Naturolimo, desigur! Cine nu stie despre dumneavoastra! Buna ziua. Sunt Naturi. Naturi Naturoso. V-am trimis o scrisoare azi.
- Da, da. Din pricina aceasta te caut, domnule. Nu inteleg ce poate fi. Eu nu simt mirosul.
- Deocamdata, domnule. Asa am zis si eu cand mi-a povestit un prieten. Dar se extinde din ce in ce mai rau. Ce credeti ca ar putea fi?
- Nu am nicio idee.
- Domnule, noi nu putem iesi afara. Nu putem merge la serviciu, nici copiii nostri la scoala. Veniti, va rog, aici cat mai repede.
- Desigur. Vin acum.
Naturolimo isi lua pe el halatul verde, trusa de cercetare, o masca si pleca. Pe drum, el intalni un grup de oameni, care se indreptau in directia opusa lui, fugind.
- Ce s-a intamplat, oameni buni?
- Domnule, domnule! Este grav! Nu mai putem iesi din casa! Nu va duceti acolo! Au lesinat trei oameni.
Acum, Naturolimo era si mai convins sa plece. Le spuse celor ce fugeau sa se adaposteasca in casa lui si le dadu cheia. Cand ajunse la casa lui Naturi suna la poarta. Ii deschise o doamna inalta si slaba, cu un sortulet alb legat la brau. Ea purta o masca, pentru a nu inhala aer poluat sau microbi.
- Buna ziua. Sunteti doamna Naturoso?
- Da, eu sunt. Dumneavoastra sunteti domnul Naturolimo?
- Sigur.
- Atunci haideti in casa.
Femeia ii deschise o usa rosie, din lemn masiv. Cei doi intrara intr-o casa moderna, cu becuri economice, mobila noua si multe electronice. Doamna il conduse pana la o masa din marmura, cu scaune din piatra, situata in centrul camerei de zi.
- Luati un loc! ii sopti un barbat cu un ziar in mana si cu o cafea in fata.
- Dumneavoastra sunteti domnul Naturini?
- Corect. Ma bucur ca ati venit. Sunteti de incredere.
- Pai, nu aceasta este meseria mea?
- Vreti niste prajiturele? intreba doamna Naturoso cu politete.
- Daca imi dati, as vrea va rog frumos. Acum, sa trecem la subiect. Am simtit si eu mirosul. E ingrozitor intr-adevar. Si cu oamenii lesinati ce s-a intamplat?
- E in regula. S-au ocupat medicii de ei. A fost doar o stare de greata.
- Ah. Cert este ca trebuie sa rezolvam. Din cate am vazut, acest lucru vine de pe alta planeta. Am auzit ca este una pe care oamenii nu sunt civilizati. Parca se cheama Pamant.
- O! Pai, atunci, duceti-va, domnule! Repede! Pana nu devine mai grav.
- Da. este in sistemul solar Calea Lactee. Voi pleca la rasarit.
Este dimineata si Naturolimo este gata de decolare. S-a asezat confortabil pe scaun. Se uita la GPS. Il seteaza.
- La revedere, domnule! strigara cativa locuitori. Sa va intoarceti curand cu rezultate!
Naveta se inchise si porni. Mergea cu o viteza uluitoare. Trebuia sa te tii bine daca nu vroiai sa te clatini prea tare.
Este vineri. Naturolimo a ajuns pe Pamant. Se afla intr-un oras mare, spatios, scaldat in razele soarelui. La stanga sunt blocuri de beton inalte, iar la dreapta este o cladire lata, caramizie. Si, deodata, misuna cineva prin curtea acelei cladiri. Erau...copii! Naturolimo se bucura. El adora copiii. Ii invatase tot ce stia. Le umpluse mintea cu sfaturi si povesti. Erau norocosi cei care il intalneau. Traversa pe partea cealalta. Vorbi cu un copil.
- Buna, baiete! Ati terminat orele de scoala?
- Da. Cine sunteti dumneavoastra?
- Eu? Eu sunt inteleptul orasului Naturo. El este situat pe Planeta Verde, numita asa datorita ecologstilor de pe ea.
La inceput, copiii rasera.
- Cum sa fiti de pe alta planeta, domnule, cand ne vorbiti limba?
- Pai, ca sa va dovedesc, va pot invata multe lucruri interesante.
- Da? Ce anume?
- De exemplu, cum sa va purtati cu natura. Eu am venit aici pentru ca planeta voastra e prea poluata. Miroase urat a gunoi! Veniti cu mine in parc sa va arat!
Copiii il urmara. Inteleptul se opri in fata unui copac. Era foarte batran si in scoarta lui se afla o gaura uriasa. Naturolimo arata spre gaura.
- Aceasta, copii, se cheama scorbura. Ea este folosita de veverite pentru casa. Noi, pe planeta noastra, le facem casute si lor si pasarelelor, ca sa aiba unde sa stea fara sa dauneze copacilor. Si ca sa va arat ca veveritele sunt blande, acum iau o ghinda.
Naturolimo se intinse pana la copac si lua o ghinda. O ciocni de alta si facu un sunet ca o chemare. Deodata aparu o veverita. Era ca o blanita. Ii lua repede ghinda din palma si fugi.
- Vedeti?
Copiii cascara gura si ochii. Apoi, Naturolimo le mai povesti despre obiceiurile pe care le au ei pe planeta: despre reciclare, despre animale, sa se poarte frumos cu ele, despre pamanteni si cum distrug ei stratul de ozon cu poluarea, despre ce invata copiii la scoala in Naturo. Copiilor le-a placut ce au invatat si au fost de acord cu tot. Au stabilit impreuna ca vor povesti la scoala si vor face o campanie despre protejarea naturii, care va avea deviza ca a planetei Naturo, ca sa inteleaga si ceilalti cum trebuie sa se poarta Naturalimo se intoarse acasa si le povesti tuturor intamplarea cu pustii de scoala. Nici nu au mai simtit mirosul si au fost multumiti de faptul ca i-au indreptat si pe altii.
De atunci, cetatenii din orasul elevilor care l-au intalnit pe Naturolimo au fost civilizati. Si mai povestesc si astazi legenda Planetei Verzi.
