Era colegul de serviciu al mamei si se intalneau in fiecare zi. Stateau la birouri, foarte aproape. Odata, Nic a venit la noi acasa. Mi-a povestit ca tatal lui a lucrat la circ si calatorea cu el. Mi-a spus ca la circul acela erau foarte multe animale si mi-a povestit cum se imblanzeau tigri atunci. Se electrocutau si atunci li se facea frica de dresori, iar in spectacole ii ascultau. Lui ii era mila de ei, dar nu putea sa faca nimic. Totusi, a spus ca pentru el si pentru toata lumea din sala era spectaculos sa vada niste animale salbatice ascultand comenzile unui om, cand puteau sa-l manance din start.
Cand era colegul mamei, o ajuta des cand avea probleme. Chiar la cateva zile dupa ce Nic s-a internat, mama a avut o problema pentru ca nu putea sa intre pe Facebook si s-a gandit sa-l sune pe Nic. Dar abia apoi si-a dat seama ca nu mai are cum.
Mai jos este linkul de la blogul lui, pe care scrie din spital. Are un laptop cu el si s-a gandit sa-si scrie povestea. Eu am scris acest text, in speranta ca poate il veti ajuta cu niste bani pentru tratamente. Pe blogul lui scrie cum puteti dona. Linkul:
3 comentarii:
Foarte frumos ca te-ai gandit sa scrii povestea asta! :)
Ai scris foarte frumos. Ii doresc si eu multa santate.
P.S. Vezi ca a inceput Roblogfest din nou. Te-am nominalizat la blog sub 18 ani, sa nu uiti sa-ti rogi cititorii sa te voteze ;)
StefanA: Multumesc
Zapacita: Multumesc, ii voi transmite. Multumesc mult pentru nominalizare. Nu voi uita.
Trimiteți un comentariu