Bradutul din curtea scolii

Cand am fost in tabara de vara cu clasa anul trecut, doamna invatatoare a luat de pe munte un bradut mic de tot. Tot acest timp, in fiecare vineri, am mers in gradina scolii cu clasa si: am sapat la el, am smuls buruienile din jurul lui si l-am udat. Toate acestea pentru un proiect numit scoala arborilor, care se organizeaza in sectorul 4 si consta in ingrijirea unui pomisor.
Pentru participarea la concurs, elevii trebuie sa isi rupa o foaie dubla dintr-un caiet si sa faca ce se pricep ei mai bine: pot sa scrie poezii, povesti si pot sa deseneze. Cu desenele si compunerile lor despre bradut, cand se aduna multe, se va face ca o revista. Vinerea aceasta le vom lipi intre ele pe toate, cu pozele noastre cand munceam la bradut cu tot. L-am urmarit, am descoperit cum creste si am vazut dupa culoare ca de fapt este un molid. Molizii sunt mai deschisi la culoare.
Printre toate compunerile mele, i-am dedicat bradutului si o poezie care, descrie tot ce v-am povestit eu pana acum:

Bradul cel mic

Bradutul cel mic
E ca un pitic,
Scaldat in razele soarelui,
Printre pomii gradinarului.
E adus de noi, de elevi,
Din tabara de vara
Unde mereu coboara
Pe munte toti copiii,
Venind de ici de colo
Pe frunzele cu roua,
Chiar si atunci cand ploua.

Bradutul e cuminte.
Asculta de cei mari,
Si chiar si cand greseste
Atentie el primeste.

In fiecare saptamana
Toata clasa se aduna
Sa grebleze, sa mai sape,
S-arate lumii ce poate
Fara pic de oboseala
Si fara bolboroseala
Sa-ngrijim bradutul.