sâmbătă, 28 februarie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 4


Cand intrara pe usa se mirara foarte tare.Vazura un tron sculptat in diamante, facut din aur si argint. Pe tron statea imparatul uitanduse uluit la ei.

- Draga imparate, maria ta, nu te supara , acesti......

- Cum indraznesti sa te infatisezi brusc in fata imparatulului si sa-l deranjezi?.....

- Draga tinere, vorbeste, spuse imparatul.

- Omuletul acesta si prietenii lui au nevoie de ajutor. Sunt tratati cu dispret, spuse Roberto.

- O , eu credeam ca ei sunt dornici sa faca orice. Cel putin asa mi-au spus ei, zise cu nedumerire imparatul.

- Dar eu i-am auzit soptindu-si in grajd ca nu se mai poate si ca sunt platiti prea putin. De ce la-ti mintit pe imparat? Intreba fiul de taran.

- Noi , noi....

- Ai curaj , tinere. Nu-ti fac nimic.

- Ne-a fost prea teama sa-i spunem nu imparatului, spuse piticul.

- Dar ce credeati ca va tai capul? Hei, piticilor, puteti sa-mi spuneti oricand daca va deranjeaza ceva, zise cu blandete imparatul.

- Multumim foarte mult, va ramanem recunoscatori, grai cu bucurie omuletul.

Acum imparatul repara totul, si alergiile.

Vazandul pe Roberto asa voinic, imparatul il trimise pentru un test intr-un loc numai cu porti care era spre sud. Voia sa-l vada si pe Corbin in actiune.

- va urma-

luni, 23 februarie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 3

In tot acest timp, Corbin se duse la paznici si le zise cu dispret:
- Ce urati bosumflati! Treceti la treaba odata! De ce stati si leneviti? Eu v-as pune la treaba mai multa, daca as fi in locul imparatului.Si terminati odata cu stranutatul!
Cei noua paznici incepura sa planga, dar altul, mai destept, a fugit pe furis sa-l cheme pe Rberto. El alarga pe scari , pana il ajunse pe fiul de taran. Dupa ce Roberto asculta povestea, ii spuse micului gardian:
- Dragul meu domnisor, il cunosc foarte bine pe fratele meu. Lasatil sa adoarma, pentru ca nu mai poti sa-l trezesti. Duceti-l in palat, in camaruta cu paturi. Apoi veniti cu mine la imparat.
- Bine, multumim,esti un om foarte bun,spuse omuletul plin de recunostinta.
Ajunsera la capatul scarii si dara de o camaruta mica, cu un pat al regelui. Mai trecura de o usa si tare se mai mirara de ce vazura in fata ochilor.
- va urma-

duminică, 22 februarie 2009

Poarta de cupru si cufarul cel mic - capitolul 2




Nic si Wil zarira la sfarsitul potecii un palat mare si nou, varuit in alb si albastru. La poarta palatului, care era mare si rosie, cu un lacat atasat de ea, patru paznici ai portii stateau pe sezlonguri si beau suc. Paznicii portii erau imbracati in straie de aur si argint, coiful armurii era sculptat din diamante, rubine si alte pietre pretioase.

Cat despre Roberto si Corbin, ei dara de un palat de culoare portocalie, tot, si turnurile, si caramida, si ferestrele. Acolo, gardienii portii erau niste oameni care stranutau si aveau alergii. Ei erau zece. De data asta erau imbracati in niste zdrente rupte si ude si erau plini de lacrimi pe obraz. De data asta ei stateau in grajdul cailor strangandu-le cacaul. Ei isi sopteau:

- Eu nu mai pot sa suport chinul acesta!

- Trebuie sa scapam imediat de aici.

- Eu ma gandesc lao evadare.

- Nu suntem platiti suficient!

- Of, ce urat miroase aici!

Roberto, care era atat de bun la suflet, se indrepta catre paznici si le grai:

- Saracii de voi, o sa incerc sa va ajut. O sa vorbesc cu imparatul.

Iar atunci un paznic zise:

- Nu poti sa faci asta pentru noi! Este prea politicos.

- Imparatul este prea bogat, adauga altul.

- Este cu mult mai nobil decat tine. Nu poti sa te arati in fata lui.

- Ei bine, nu sunt un las. E mai bine sa incerci inainte sa spui ca nu poti.

Si Roberto se indrepta catre poarte palatului care era, spre deosebire de tot palatul, alba ca si laptele.

Un gardian al portiistranuta p lacat, iar poarte se deschise imediat. Roberto pasi pe un covor rosu si intra intra intr-o in capere intunecata. Acolo se sprijini umpic de perete si vazu ca o caramida se misca. Se deschise un fel de tunel secret. In tunel erau niste scari. Roberto le urca incet.

- va urma-

sâmbătă, 21 februarie 2009

inca o poveste

ma plictiseam in vacanta de sfarsit de semesru, si am mai scris o poveste. mami m-a ajutat sa impart pe capitole. o sa scriu in fiecare zi cate unul.

Poarta de cupru si cufarul cel mic

Capitolul 1
Traia odata de mult un taran foarte sarac, dar foarte cumsecade. Taranul acela avea 4 fii voinici si puternici:
Nic si Roberto erau mezinii care ascultau tot ce le zicea tatal lor si erau harnici , nevoie buna. Iar cei mai mari, Wil si Corbin erau atat de lenesi si neascultatori ca dormeau toata ziua. Mancarea trebuia sa le cada in gura,ca si in zicala aceea: " Cade para malaiata in gura lui natafleata".
Intr-o zi, tatal baietilor a decis sa-i puna pe fii lui la incercare. Le-a spus:
- Fiilor,duceti-va cate doi in diferite imparatii si cautati o provocare. Eu o sa imi cumpar de la iarmaroc un glob magic, in care o sa vad ce faceti. Cei doi care se descurca cel mai bine si iau hotararile cele mai intelepte o sa fie recompensati. Nic, fiule, tu o sa te duci cu Wil. Iar voi o sa va duceti impreuna, zise tatal cu blandete catre Roberto si Corbin.
Iar cei patru fii pornira spre locul indicat de taran.
Nic si Wil se dusera spre imparatia de la apus. Drumul era usor, caci trebuia doar sa mearga in directia apunerii soareli, pana zareau un palat. Dar cine stie cate primejdi puteau fi pe acel drum.
Ceilalti, Roberto si Corbin, au luat-o spre imparatia de la rasarit.

- va urma -

joi, 12 februarie 2009

cum a fost in vacanta

in vacanta a fost cam rau. am fost racita si am stat in pat. probabil va intrebati de ce am racit. totul a-nceput:
m-am dus la sibiel la muzeul de icoane pe sticla duminica, cu mami si valentin. erau icoane foarte frumoase, dar era foarte foarte frig si nu aveam manusi. am vizitat si ocna sibiului. acolo lacurile erau secate, mizerabile si neingrijite.
iar acasa, am gasito pe ana verisoara mea, cu doctorita. ea i-a dat un antibiotic pentru ca, era racita cobza. mama mea mi-a zis sa dorm cu ea, iar eu am refuzat ca sa nu i-au raceala. oricum, imi petreceam mult timp langa ea pentru ca, daca ieseam undeva sau nu stateam in pat, ea se lua dupa mine. dar mama mi-a zis ca nu voi racii si eu am dormit cu ana. asa a trecut ziua de luni.
ziua de marti insa,m-am trezit duranduma rau gatul si tusind.m-a dus tusi la spital siam avut rosu in gat. asa a fost toata vacanta mea. si acum inca mai tusesc. dar atunci a fost groaznic.